Toate sistemele alimentare, fie că este vorba despre agricultură, silvicultură sau pescării, sunt sever afectate de creșterea temperaturilor, incendii, secete și chiar inundații.

Potrivit the Guardian, în viitor, încălzirea globală ne-ar putea face terenurile agricole mai puțin compatibile cu alimente care ne aduc cel mai mare aport caloric.

În vreme ce natura are soluții pentru astfel de fenomene meteo extreme, sub forma varietății alimentare care se pot adapta la temperaturi mai ridicate sau mai scăzute sau la o cantitate mai mare sau mai mică de apă, oamenii au încetat să se mai bazeze pe multe dintre aceste varietăți încă din secolul trecut.

Dan Saladino a scris în cartea sa „Eating to extinction” faptul că „linia dintre abundență și dezastru este din ce în ce mai subțire, iar publicul nu este conștient și nici nu se îngrijorează.”

Bananele, unele dintre cele mai populare fructe, ar putea dispărea

Să luăm bananele ca exemplu, unul dintre cele mai populare și mai comercializate fructe la nivel global.

Oamenii au întâlnit acest fruct în Asia de Sud-Est, iar la început, conținea semințe tari, lucru care o făcea aproape imposibil de consumat.

Cu toate acestea, după mii de ani, oamenii și mama natură au împărțit și cultivat cele mai bune tipuri de banane, ușor de mâncat și cu valoare nutrițională ridicată, lucru care a condus la împrăștierea pe glob a diferitelor tipuri de banane comestibile.

Una dintre cele mai cunoscute tipuri de banane pe care am văzut-o majoritatea, cel puțin într-o formă similară, este banana Gros Michel sau Big Mike, o banană dulce, cremoasă și plină de nutrienți care nu are semințe și este ușor de consumat și care are o piele groasă, lucru care o face ușor de transportat.

La începutul secolului XX, aceasta era cel mai popular tip de banană, dar avea un punct slab. Fiecare banană Gros Michel era, în esență, identică cu cealaltă, astfel că o boală care afecta o astfel de banană, le putea afecta pe toate.

De exemplu, odată cu apariția „Panama 1” în 1950, un virus mortal pentru această specie de banane, bananele Big Mike aproape că au dispărut ca specie.

Acesta a fost unul dintre exemplele care arăta de ce oamenii nu trebuie să se bazeze pe un singur tip de aliment , ci să consume cât mai multe pentru a se asigura că, dacă unul dintre ele este în pericol sau dispare cu totul, există alternative.

În schimb, industria alimentară a văzut oportunitatea prezentată de o soluție pe termen scurt, anume banana Cavendish, o varietate similară cu Big Mike, rezistentă la boala respectivă și care reprezintă banana pe care o consumăm în prezent.

Cu toate acestea, banana Cavendish este în prezent în pericol, întrucât virusul „Panama 4” s-a răspândit și afectează această varietate, ajutat și de temperaturile crescute și furtunile tropicale puternice.

Din păcate, așa cum s-a întâmplat cu multe culturi în trecut, industria alimentară se face vinovată de sacrificarea varietății în favoarea profitului și a cultivării mai facile.

În vreme ce în trecut, oamenii din zone diferite ale pământului plantau cea mai optimă varietate a unui aliment, unii în deșert, alții la altitudini mari sau în climate umede, în prezent ne bazăm pe varietăți puține, care pot dispărea foarte ușor în cazul unor catastrofe climatice sau a unei boli.

„Panama 4”, care a fost recent descoperit și în America Latină, cea mai mare zonă de producție a bananelor Cavendish, poate secera întreaga industrie a bananelor, afectând mulți oameni din punct de vedere al siguranței alimentare, dar și pe cei care plantează aceste banane și se bazează pe ele din punct de vedere economic.

Fernando-Garcia Bastidas, cultivator de banane, a spus că „istoria se repetă.”

„Pesta târzie” a ucis aproape un milion de irlandezi

Un alt eveniment aproape catastrofic a avut loc în Irlanda la jumătatea secolului al XIX-lea, când aproximativ un milion de irlandezi au fost uciși de foametea generată de „pesta târzie”, un virus care a distrus întreaga recoltă de cartofi a țării.

Un milion sau două milioane de locuitori au ales să emigreze atunci în SUA pentru a nu muri de foame și pentru a scăpa de sub dominația britanică.

În vreme ce această pestă a afectat mai multe culturi de cartofi din Europa, Irlanda a fost cea mai afectată țară din cauza faptului că fermierii irlandezi au cultivat un singur tip de cartofi care s-a întâmplat să fie și cel mai afectat de această boală, anume Irish Lumper.

Potrivit IPCC, problemele legate de producția de alimente deja cauzează malnutriție în unele locuri din lume, din cauza lipsei diversității alimentare.

Criza alimentară ar fi putut fi evitată la fel ca și cea climatică, dacă oamenii ar fi fost dispuși să asculte și să învețe din evenimentele trecute, dar ne-am gândit că ele nu se pot repeta și ne-am îndreptat către o dietă care se bazează pe câteva alimente principale.

Avocado, un alt fruct popular, poate avea aceeași soartă

Avocado reprezintă o altă familie de fructe pe care oamenii din zone precum Mexic o consumă de mii de ani, iar până nu demult, aceste fructe se puteau găsi doar în câteva state din SUA.

Astăzi, avocado este plantat și consumat de oameni din întreaga lume, însă doar un tip, anume Hass.

Nu este dificil să ne dăm seama de ce acest lucru poate reprezenta o problemă uriașă, iar cu obiceiul din prezent de a planta doar câteva varietăți pentru a putea exporta cât mai mult posibil, am dat la o parte mii de ani de evoluție și diversificare a sistemului alimentar, lucru care se poate dovedi periculos, dacă apar și alte boli ale alimentelor.

Obiceiurile alimentare de acum 60 de ani

În 1961, oamenii din România se bazau foarte mult pe produse din grâu și porumb pentru dieta lor, care reprezentau 1.241, respectiv 548 de calorii pe zi.

Alte alimente consumate mai des de locuitorii României de la vremea respectivă erau laptele, uleiul de floarea soarelui (pentru gătit), cartofii, zahărul, porcul și grăsimile animale.

La celălalt capăt, printre alimentele nu foarte des consumate de populație la vremea respectivă se numărau ouăle, carnea de vită și mazărea.

Prin comparație, locuitorii SUA din aceeași perioadă nu mâncau la fel de multe produse pe bază de porumb, însă compensau printr-un consum mai ridicat de lapte și zahăr, în vreme ce carnea de vită era una dintre preferatele americanilor, alături de carnea de porc.

Mâncau, de asemenea, mai puțini cartofi decât românii, însă o varietate mai mare de legume ca alternativă.

Cu toate acestea, în prezent, dietele țărilor s-au suprapus și au devenit în mare parte omogene, însemnând că aproape toți oamenii de pe pământ, indiferent de țară, au început să consume aceleași alimente, lucru ce a rezultat într-o varietate limitată, comparativ cu secolul trecut.

Descoperirea care a făcut producția de grâu să explodeze

Grâul este cel mai consumat tip de cereală la nivel global și este crescut peste tot, cu excepția Antarcticii. Folosim grâul pentru a obține pâine, paste, tăiței, pizza și biscuiți, printre altele și este consumat de miliarde de oameni.

Norman Borlaug, un cercetător american, a dezvoltat un nou tip de grâu pe când era în Mexic, care putea susține greutatea fertilizanților.

Evenimentul, parte a Revoluției Verzi, a facilitat triplarea producției de grâu la nivel global după jumătatea secolului XX, iar pentru un timp a rezolvat chiar problema foametei în multe părți din lume, în ciuda creșterii populației.

Cu toate acestea, revoluția a venit cu un preț, anume diversitatea grâului. Pentru a putea crea acest nou tip de grâu, restul au fost lăsate în urmă, ceea ce înseamnă că ne putem confrunta din nou cu o problemă în cazul în care o boală ne va nimici recoltele de grâu.

Secetele și valurile de caniculă din Canada, unul dintre cei mai importanți producători de cereale la nivel global, din anul 2021 au însemnat creșterea cu 90% a prețului pentru grâul din care sunt produse pastele.

Băncile genetice pot fi o potențială soluție, întrucât cercetătorii doresc să facă noi variații alimentare, mai rezistente la fenomenele meteo extreme și la boli, ceea ce ar putea reprezenta viitorul sistemului alimentar și siguranța faptului că lumea nu se va confrunta cu foamete.

Matthew Reynolds, șeful departamentului de fiziologie al grâului la Cimmyt, Centrul Internațional de Îmbunătățire al Porumbului și Grâului de lângă Mexico City, a declarat că „nu ne vom putea întoarce la diversitatea pe care am avut-o, însă diversitatea de care avem nevoie încă există”, indicând faptul că oamenii trebuie să adopte o varietate cât mai mare de alimente pentru a-și asigura cea mai mare șansă de supraviețuire.