El Niño, care se traduce drept „Băiatul” în spaniolă, este un model climatic ce se referă la încălzirea suprafeței oceanice a Pacificului central și de est. El Niño are loc atunci când curenții oceanici de altitudine redusă, care în mod normal traversează oceanul de la est la vest la Ecuator, slăbesc în intensitate sau pornesc chiar în direcția opusă, ceea ce cauzează dereglări la nivelul climei.

Fenomenul El Niño are loc la intervale neregulate, însă cum schimbările climatice au devenit tot mai agresive, frecvența și intensitatea sa au început să crească în ultimii ani. Acest fenomen meteo poate provoca dereglări la nivelul climei Statelor Unite, dar și la nivel global, datorită interconectării curenților oceanici.

Încălzirea oceanelor poate avea un impact serios asupra ecosistemelor locale, pentru că pot cauza albirea coralilor, agitarea și chiar moartea faunei marine. În plus, localnicii care depind de pescuit pentru a trăi pot fi afectați din punct de vedere economic, pentru că mai puțini pești înseamnă o activitate economică mai restrânsă, ceea ce duce la mai puțini bani și posibil la sărăcie.

Doar în SUA au existat în jur de 1.7 milioane de locuri de muncă asociate cu pescuitul în 2020, vânzările ajungând la aproximativ 253 de miliarde de dolari, iar în 2022, anumiți pescari au început să încorporeze cunoștințele legate de schimbările climatice în operațiunile lor pentru a construi afaceri mai reziliente, însă chiar și așa pot avea parte de dificultăți. Poți citi mai multe aici.

Ecosistemele marine sunt unele dintre cele mai fragile de pe Pământ, iar chiar și alterațiile minore pot afecta sever capacitatea anumitor specii de a supraviețui. Caracatițele sunt unele dintre cele mai inteligente și complexe creaturi marine, iar pentru a afla mai multe despre cum se aseamănă acestea cu oamenii, dar și cum le putem proteja, am vorbit recent cu Alexandra Schnell, biolog marin și storyteller.

Zonele cele mai afectate de El Niño

Evenimentul meteo El Niño poate afecta direct sau indirect toată planeta, însă în mod evident, regiunile aflate în proximitatea sa, printre care se numără și Africa, America Latină sau Sud-Estul Asiei, sunt mai predispuse la situații meteo extreme, cum ar fi furtunile, albirea coralilor sau încălzirea generală a apelor.

El Niño a fost descris de către pescarii indigeni din Peru drept un eveniment climatic ce cauza încălzirea apelor, iar fenomenul a primit numele pe care îl folosim și astăzi de la imigranții spanioli.

Ulterior, Sir Gilbert Walker și experții în climă au început să studieze acest fenomen în anii 1930 și au determinat faptul că El Niño are loc în același timp cu Oscilația Sudică, un alt fenomen climatic ce cauzează o schimbare în ce privește presiunea aerului în regiunea tropicală a Oceanului Pacific. Astfel, pe măsură ce apele devin mai calde ca efect al lui El Niño, presiunea atmosferică de la suprafața oceanelor scade, iar fenomenul corelat se cheamă El Niño-Southern Oscillation (ENSO).

Diferența dintre El Niño și alizee

Nu doar fenomenul meteo El Niño contribuie la comportamentul Oceanului Pacific; alizeele, care se manifestă similar cu El Niño, sunt curenți oceanici care bat dinspre est spre vest din America și până în Australia și Asia, iar apa caldă de la suprafața oceanelor se deplasează și ea în aceeași direcție.

Aceste alizee cauzează o creștere naturală a nivelului mării cu 0.5 metri, respectiv a temperaturilor cu aproximativ 7.2 grade Celsius înspre vest, în vreme ce apa mai rece se ridică la suprafață în est, adică în Chile sau Peru, un proces cunoscut drept upwelling.

Acest proces permite nutrienților oceanici să ajungă înspre suprafață, acolo unde pot fi consumați de către fitoplancton, care atrage prădători naturali, cum sunt peștii sau mamiferele marine. Upwelling-ul influențează clima planetei la modul general, pentru că aerul cald care circulă spre Asia cauzează ploile abundente care declanșează sezonul ploios în Asia.

Totuși, pe timpul fenomenului El Niño, curenții oceanici de aer cald încep să se miște invers, înspre Americi, provocând tulburări la nivelul schimbului dintre apele oceanice calde sau reci, astfel că upwelling-ul nu mai poate avea loc. Astfel, nutrienții nu mai ajung suficient de sus, iar fitoplanctonul nu se mai poate hrăni.

Drept consecință, peștii și alte vietăți marine sunt forțate să migreze, iar cele care nu pot, mor, în vreme ce economiile statelor precum Ecuador sau Peru sunt afectate sever. Pe lângă efectele negative pe care le are asupra faunei marine, El Niño contribuie și la o creștere nenaturală în ce privește abundența ploilor din America de Sud, lucru care duce la eroziune și inundații.

Ocazional, manifestările mai puternice ale lui El Niño pot provoca tulburări majore la nivelul circulației atmosferice globale, o mișcare a aerului la scară largă ce ajută la distribuirea energiei termice la nivel planetar. Unele dintre cele mai intense evenimente El Niño din secolul trecut au avut loc între 1982-83, atunci când temperaturile oceanice din estul Pacificului tropical au fost cu 7.8-12.8 grade Celsius peste media obișnuită, respectiv între 1997-98. Atunci a fost monitorizat pentru prima dată un fenomen El Niño de la început și până la final.

În prezent, mai mulți cercetători, organizații guvernamentale, dar și ONG-uri studiază fenomenul El Niño și efectele și comportamentele sale, folosind diverse tehnologii, cum ar fi geamandurile, care măsoară temperatura aerului și a oceanelor, dar și vântul sau umiditatea.

Experții din cadrul National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA) au o rețea de 70 de astfel de geamanduri, care se întind între Insulele Galapagos și Australia.

Folosind datele transmise zilnic de către aceste geamanduri, dar și imaginile din satelit, oamenii de știință pot prezice mai bine comportamentul lui El Niño, evaluând impactul pe care acest fenomen meteorologic îl are asupra planetei.