Aflat la cea de-a doua ediție, Climate Change Summit a devenit un eveniment foarte important în regiune pentru inovatori, antreprenori, cercetători, care se întrunesc pentru a discuta legat de problemele climatice presante ale planetei și cum ar putea fi ele depășite.

Raphael Minder, corespondent pentru Europa Centrală și de Est, Financial Times, a discutat legat de finanțarea durabilă și cum ar putea ajuta aceasta omenirea în lupta cu schimbările climatice împreună cu David Carlin, Head of Climate Risk în cadrul Programului de Mediu al ONU.

Importanța reglementărilor

David este de părere că, la fel ca în cazul greenwashing-ului, care se poate dovedi un inamic periculos pentru adevăratul progres climatic, și finanțarea sustenabilă poate beneficia de pe urma reglementărilor.

„Trebuie să avem mereu în vedere această relație de opoziție dintre analist și compania evaluată, în ideea în care compania vrea să arate cât poate de bine în fața autorităților și fără parametrii care să determine ce poate fi spus și ce nu poate fi spus. Atunci începi să ai o problemă legată de informațiile pe care le primești, de fapt”, explică acesta.

Tot el este de părere că interoperabilitatea este esențială în acest caz, iar oficialii din întreaga lume trebuie să stabilească un set de obligațiuni care să nu intre în conflict în funcție de regiune.

„Dacă vei îndeplini un criteriu, atunci acesta nu trebuie să intre în conflict cu criteriile unei alte jurisdicții, care poate în cel mai bun caz să mai adauge câteva cerințe”, aceasta fiind partea bună, din punctul său de vedere.

Provocarea pe care o vede David este cum vor fi formulate aceste reglementări. Dacă vor fi bazate pe principii universale, atunci ele vor fi relativ ușor de implementat și de urmat, fără a exista riscul non-conformării. Totuși, dacă legislatorii locali vor invoca reglementări bazate pe articole specifice zonei respective, acest lucru poate crea confuzie în rândul companiilor.

Mai multe reguli = ofertă mai mică din partea companiilor?

Următoarea problemă care ar putea apărea este aceea că reglementările mai stricte ar putea reduce numărul companiilor în industria sustenabilă, întrucât finanțarea va fi mai dificil de obținut. Și de data aceasta David este de părere că lucrurile nu vor sta așa, ci dimpotrivă, mai multe reglementări ar putea crește competitivitatea.

„Nu cred că cererea se va reduce, pentru că aceste fonduri au fost create tocmai în acest scop. De ce vrem să avem finanțări sustenabile? Pentru că există un grup mare de persoane în piață care vor să știe că banii lor sunt folosiți pentru scopuri constructive.”

„Cred că cererea va continua să crească și va crește și tranziția generată de piața în evoluție și chiar dacă pe termen scurt cifrele vor fi mici, nu cred că accesul la capital sau creșterea vor scădea”, adaugă reprezentantul ONU.

Uniunea Europeană consideră finanțarea durabilă o parte importantă a strategiei sale pe termen lung pentru viitor, întrucât aceasta va permite statelor membre să își reducă impactul negativ pe care îl au asupra mediului înconjurător și să contribuie la un viitor mai durabil.

Astfel, reprezentanții UE susțin că „Uniunea Europeană susține cu tărie tranziția către o economie mai sustenabilă, cu un consum mai eficient al resurselor și cu un consum mai redus de carbon și depune eforturi considerabile pentru a construi un sistem financiar care sprijină dezvoltarea durabilă.”

De exemplu, David este de părere că mecanismul de ajustare al carbonului la frontieră va fi o soluție eficientă pentru a forța reprezentanții industriilor europene să devină mai sustenabili.

„Cred că aceasta va motiva și partenerii de afaceri. După taxarea carbonului, aceasta este cea mai bună soluție pentru a schimba dinamica pieței”, explică acesta.

Energia regenerabilă este unul dintre stâlpii dezvoltării durabile

În final, dezvoltarea durabilă va fi posibilă cu ajutorul unui amestec de reglementări și informare corectă a publicului cu privire la ce trebuie făcut în această direcție și de ce.

Dezvoltarea durabilă nu poate avea o singură soluție pentru întreaga planetă, explică David Carlin, iar excepțiile nu vor rezolva problema cea mai mare în ce privește țările și regiunile care s-au bazat în trecut foarte mult pe combustibilii fosili, de exemplu, cum este cazul Poloniei sau Germaniei. În schimb, David propune ca posibilă soluție sprijinul continuu oferit țărilor și regiunilor care se află în diferite forme de tranziție, cum este cea de la combustibilii fosili.

De asemenea, în ce privește tranziția energetică, el este de părere că focusul planetei ar trebui să fie asupra infrastructurii de energie regenerabilă, care să poată susține toată capacitatea de surse de energie nepoluantă, în special în țările în curs de dezvoltare.