Am scris recent despre o idee care implică vaporizarea de praf selenar în atmosferă pentru a ne proteja planeta de lumină solară.

Euronews.green scrie despre o idee similară promovată de către unii cercetători, care urmărește reflectarea luminii solare înapoi în spațiu, iar astfel am putea ajuta la reînghețarea polilor.

Această idee implică vaporizarea de chimicale, precum dioxidul de sulf, în atmosferă. Procesul s-a dovedit eficient la erupția Vulcanului Pinatubo din Filipine, din anul 1991, care a eliberat același compus chimic și a ajutat la răcirea planetei cu 0.5 grade Celsius.

Demonstrația naturală a procesului i-a determinat pe unii oameni de știință de la Universitatea Yale să propună un proiect industrial similar anul trecut.

Totuși, experții din cadrul Programului pentru Mediu al ONU susțin că această idee nu este tocmai bună și nici sustenabilă.

Cercetătoarea principală a UNEP, Andrea Hinwood, susține că „în prezent, eliberarea de substanțe care să reflecte lumina solară nu este nici necesară, nici viabilă, nici prudentă și nici suficient de sigură, date fiind cunoștințele științifice limitate pe care le avem și posibilele efecte adverse.”

„Astfel, suntem de părere că această soluție aparentă nu înlocuiește sub nicio formă reducerea de gaze cu efect de seră”, a adăugat ea.

Totuși, cercetătorii ONU iau această măsură în calcul drept ajutor, în cazul în care alte acțiuni climatice nu vor fi suficiente.

Experții de la Universitatea Yale își mențin poziția și susțin că, beneficiile acestui proces, chiar și temporare, ar putea face un bine planetei.

Planul lor sugerează faptul că 125 de avioane ar urma să zboare periodic pentru a pulveriza chimicale ce reflectă lumina solară deasupra regiunii Alaska și a Patagoniei, iar astfel, temperaturile din aceste regiuni ar scădea cu două grade. Totuși, această operațiune poate fi foarte costisitoare și este estimată la peste 11 miliarde de euro.

Există o mare problemă cu această idee, pe lângă faptul că beneficiile ar fi în principal locale, respectiv la poli.

Problema mai mare în acest proces este faptul că ar fi necesare aproximativ 175.000 de zboruri anuale pentru pulverizarea chimicalelor, ceea ce evident, adaugă o cantitate enormă de emisii și poate crea probleme și mai mari la nivel planetar.

Chiar și autorul principal de la Universitatea Yale, Wake Smith, a declarat că această soluție „nu este un înlocuitor pentru decarbonizare.”