Ce sunt normele de poluare Euro și când au fost ele introduse prima dată

Primul standard de poluare Euro, aplicat la nivel european, a apărut în anul 1992 și s-a numit Euro 1. Acesta a impus introducerea catalizatoarelor pe toate mașinile noi comercializate la vremea respectivă. Unul dintre rezultate a fost standardizarea motoarelor cu injecție, aceasta fiind o soluție de ardere mult mai eficientă din punct de vedere al emisiilor. Obiectivul standardelor de poluare Euro este reducerea nivelului de poluare din patru poluanți principali.

Aceștia sunt oxizii de azot, monoxidul de carbon, hidrocarburile și particulele fine, deși aceasta din urmă se referă mai mult la motoarele diesel. Aceste standarde au făcut o diferență majoră în timp, ar experții de la SMMT (Society of Motor Manufacturers and Traders) susțin că „este nevoie de 50 de mașini din prezent pentru a genera la fel de multă poluare ca un vehicul fabricat în 1970”.

Până în prezent, normele Euro au urmărit reducerea emisiilor de gaze de eșapament, dar acest lucru s-ar putea schimba începând cu standardul Euro 7, care nu a fost încă introdus. Acest nou standard ar putea include și particulele anvelopelor, care se uzează la rulare și frânare și care sunt o cauză a poluării.

Tyre Collective este un startup britanic care își propune să rezolve problema cauzată de resturile de cauciuc generate în timpul condusului. Un dispozitiv poziționat în spatele roților, similar apărătoarelor împotriva noroiului, poate capta până la 60% dintre particulele generate de frecarea anvelopelor pe asfalt cu ajutorul energiei electrostatice și a fluxului de aer.

Anul trecut, în luna noiembrie, start-up-ul a efectuat teste cu ajutorul companiei de logistică Zhero, iar sistemul a reușit să colecteze particule cu dimensiuni între 0.3 și 100 de microni.

Peste jumătate dintre acestea aveau o dimensiune mai mică de 10 microni și sunt considerate ca fiind cele mai periculoase pentru sănătate de către specialiști.

Evoluția standardelor de poluare Euro

De la prima implementare a acestor norme în 1992, au existat mai multe revizuiri, care au urmărit de fiecare dată o reducere a cantității admise de emisii produse de motoarele cu ardere internă.

În ce privește eficiența standardelor de poluare Euro, experții SMMT se raportează la cifre din 2017, care susțin beneficiile acestor norme. Astfel, nivelul de monoxid de carbon produs de mașinile noi este cu 63% mai mic la mașinile pe benzină, respectiv cu 82% mai mic la cele diesel, comparativ cu anul 1993. Hidrocarburile au fost și ele înjumătățite comparativ cu nivelurile înregistrate în 2001, iar oxizii de azot au scăzut cu 84% comparativ cu emisiile de eșapament din același an de referință.

Poate cea mai mare diferență notată de experți face referire la particulele fine eliberate de arderea motorinei, care au fost reduse cu 96% la modelele diesel noi față de cele din 1993.

Oficialii europeni susțin că „emisiile poluante provenite din transport sunt o contribuție semnificativă la starea generală a calității aerului în Europa”, motiv pentru care au decis implementarea acestor standarde.

În ciuda faptului că normele Euro au ajutat la îmbunătățirea calității aerului în regiunile europene, autoritățile menționează că emisiile de oxizi de azot nu au scăzut pe cât de mult și-ar fi dorit, asta din cauza diferenței de stil de condus dintre teste și condițiile reale.

Standardele de emisii Euro au fost revizuite în 1997, atunci când a apărut standardul Euro 2, care a redus cantitatea de monoxid de carbon permis și a combinat hidrocarburile nearse cu oxizii de azot. Totodată, această normă a separat nivelurile permise pentru motoarele pe benzină de cele pe motorină.

În anul 2001, Euro 3 a separat hidrocarburile între cele două tipuri de motoare și a adăugat un nivel separat de emisii permise pentru oxizii de azot la motoarele pe motorină. totodată, a fost eliminată din testare faza de încălzire a motoarelor mașinilor.

Norma Euro 4 s-a aplicat mașinilor noi înmatriculate începând cu anul 2006, iar acest standard nu a adus foarte multe schimbări, dincolo de faptul că a fost redusă cantitatea permisă de monoxid de carbon, de hidrogen și de oxizi de azot.

Abia în 2011, odată cu introducerea normei Euro 5 s-au adus modificări majore, mai ales pentru vehiculele diesel, întrucât a fost introdus DPF-ul (Diesel Particulate Filter), pentru a reduce emisiile PM2.5. În același timp, acest standard a adus și alte îmbunătățiri, iar dacă presupui că este vorba despre reducerea cantității admise de emisii la modul general, ai dreptate.

Însă sistemul DPF pentru motoarele diesel este foarte importantă, pentru că acest sistem permite captarea a 99% din particulele produse de arderea motorinei, foarte periculoase pentru sistemul respirator.

Introdus în anul 2015, Euro 6 este cel mai recent standard de poluare Euro și a suferit modificări de-a lungul timpului. În principal, acesta a fost introdus pentru reducerea nivelului de oxizi de azot de la motoarele diesel, astfel că nivelul maxim admis a ajuns de la 0.18g/km șa 0.08g/km. Asta pentru că acest tip de emisii a fost corelat de către experți cu afecțiuni respiratorii grave.

Totodată, aceste măsuri au dus la apariția unui nou tip de sistem pentru acest model de motoare, anume sistemul de recirculare a gazelor de eșapament (EGR), care a permit arderea mult mai eficientă a emisiilor.

Zonele cu emisii reduse și alternativele mai curate de transport

Întrucât normele Euro nu pot rezolva toate problemele legate de emisiile provenite de la mașinile cu motoare cu ardere internă, administrațiile unor orașe au decis interdicția mașinilor pe combustibili fosili din zonele centrale pentru a reduce emisiile.

Un studiu realizat de către Clean Cities Campaign arată faptul că numărul zonelor cu aer curat din Europa a crescut cu 40% din 2019, iar vehiculele mai vechi care contribuie mai mult la nivelurile ridicate de poluare nu au acces în zonele respective.

Oliver Lord, șeful Clean Cities Campaign din Marea Britanie, a declarat că „zonele cu aer curat reprezintă unul dintre cele mai eficiente moduri prin care putem combate aerul toxic din orașele noastre. Ar trebui să îi felicităm pe liderii care iau aceste decizii, întrucât doar astfel putem transforma aerul pe care îl respirăm și putem renunța la mașinile poluante.”

Zonele cu aer curat s-au dovedit a fi utile în ce privește lupta cu poluarea urbană, întrucât în Madrid, aceste zone au ajutat la reducerea per total a nivelurilor de dioxid de azot cu 32% după ce o astfel de zonă a fost introdusă în oraș în 2018.

Italia este țara cu cele mai multe astfel de zone de pe continent, 172 mai exact, în vreme ce Germania are 78, iar Marea Britanie, 17.

Europa Centrală și de Est are cele mai puține zone cu aer curat din întreaga Europă, însă Bulgaria și Polonia ar putea introduce noi astfel de arii în viitorul apropiat.

Euro 7 este următorul standard de poluare pe care autoritățile europene l-ar putea introduce înainte de interdicția totală a vânzării de mașini cu motoare poluante, care ar putea avea loc în anul 2035. Următorul standard pentru vehiculele vândute în Europa ar putea fi introdus în anul 2025 și probabil va presupune noi reduceri ale cantităților de emisii permise, dar probabil și scăderea emisiilor necorelate cu arderea combustibililor, cum ar fi cele provenite de la cauciucurile și sistemele de frânare uzate.