Potrivit BBC, două dintre cele mai neașteptate reguli de pe teritoriu sunt interzicerea WiFi-ului și faptul că ușile tuturor clădirilor sunt lăsate deschise intenționat pentru ca orice persoană să se poată adăposti în cazul apariției unui urs polar.

Micul oraș Ny-Ålesund este cel mai nordic așezământ din lume, aflat la doar 1.231 km de Polul Nord și găzduiește până la 150 de oameni pe timpul verii, respectiv 45 pe timp de iarnă.

Majoritatea populației este formată din cercetători, care sunt atrași de acest loc în special pentru aerul curat din zonă.

Înainte de a fi folosit pentru scopuri științifice, Svalbard era un oraș minier, această activitate având loc între 1916 și 1962. După o explozie ce a ucis 21 de mineri, minele din zonă au fost închise, iar orașul Ny-Ålesund, evacuat.

„Au fost efectuate operațiuni de curățare încă din anii '60, atunci când minele au fost închise, însă din păcate încă există poluare în zona minieră și în oraș”, a declarat Hanne Karin Tollan, consilier pentru cercetare la baza Ny-Ålesund.

O stație pentru cercetarea poluării și a schimbărilor climatice a fost construită în zonă în 1989 și a fost numită Observatorul Zeppelin.

S-ar putea ca aerul din Svalbard să nu-și păstreze puritatea pentru mult timp, din cauza curenților de aer care vin dinspre Europa și America de Nord, printre alte zone, iar acești curenți aduc cu ei particule poluante care afectează calitatea aerului din zonă.

Ove Hermansen, cercetător principal la Observatorul Zeppelin și la Institutul Norvegian pentru Cercetarea Aerului, a declarat că „Observatorul Zeppelin se află într-o zonă curată și izolată, departe de sursele majore de poluare. Dacă ea poate fi măsurată aici, atunci știm cu siguranță că este o tendință la nivel global. Aceasta este o locație ideală pentru a studia schimbările atmosferice.”

Cercetarea calității aerului care are loc la Observatorul Zeppelin este extrem de importantă pentru calcularea ratei schimbărilor climatice și tendințele de poluare, iar aceasta poate oferi informații importante în ce privește locul de proveniență majoritar al poluării.

Mostrele de aer sunt colectate cinci zile pe săptămână de către un angajat al Institutului Norvegian Polar, iar acesta este examinat în vederea prezenței gazelor cu efect de seră, dar și a particulelor de metale grele, a pesticidelor și a poluanților asociați cu arderea combustibililor fosili, printre altele.

„Monitorizarea care are loc la observator acoperă un număr mare de probleme. Toxinele ce afectează mediul sunt interesante, în special în ce privește efectele lor biologice și statusul mediului Arctic, în vreme ce măsurătorile gazelor cu efect de seră și a aerosolilor sunt importante pentru contextul global al schimbărilor climatice”, a adăugat Hermansen.

Cercetarea de la Zeppelinfjellet a permis înregistrarea unei creșteri a cantității de metan în atmosferă începând cu 2005, care a culminat cu un nivel record în 2019, iar cercetătorii se tem că metanul acumulat în atmosferă poate pune în pericol obiectivele climatice de a limita rata de creștere a temperaturii la nivel global la 1.5 grade Celsius.

Metanul este un gaz care are potențialul de a încălzi Pământul de 82 de ori mai mult decât dioxidul de carbon, iar acest lucru este periculos în special pentru că el poate rămâne în atmosferă până la două decenii.

Cu toate acestea, există și vești bune, întrucât cercetătorii au putut observa o reducere a nivelului de particule de metale grele, precum mercurul sau plumbul, și al insecticidelor organofosforice.

Microplasticele au ajuns și în zona Polului Nord

Cercetătorii de la Svalbard au descoperit de curând microplastice în regiune, despre care cred că au fost purtate de vânt și au ajuns pe pământ odată cu zăpada căzută.

Dorte Herzke, cercetător principal la Institutul Norvegian pentru Cercetarea Aerului, a declarat că „particulele de microplastice de dimensiuni foarte reduse pot călători distanțe considerabile în aer, asemănător altor particule pe care le-am măsurat deja la Zeppelin. Microplasticele diferă de celelalte prin prisma faptului că sunt în totalitate rezultatul activității umane, sunt compuse din polimeri durabili și conțin o mulțime de compuși chimici, dintre care majoritatea sunt toxici.”

„Ne îngrijorează faptul că particulele microplastice pot transporta în zonă chimicale ce nu ar putea ajunge altfel aici, iar acestea pot afecta serios aceste ecosisteme fragile”, a explicat ea.

Pentru a menține undele radio la un nivel cât mai redus, toate telefoanele mobile și dispozitivele WiFi trebuie oprite.

Numai cercetătorii care primesc aprobare pot folosi echipament pentru transmitere radio.

Pe lângă pericolul pe care îl prezintă în mod evident temperaturile reduse, urșii polari sunt o altă amenințare, motiv pentru care nimeni nu are voie să închidă ușile niciunei clădiri.

„Trebuie să ne adaptăm și să lucrăm cu urșii în preajmă și nu invers”, a explicat Christelle Guesnon, unul dintre cercetătorii care lucrează la Observatorul Zeppelin și la Institutul Norvegian Polar.

Efectele încălzirii globale sunt vizibile și în această regiune, întrucât anumite zone care obișnuiau să fie conectate cu zona principală au devenit în prezent insule solitare.

Rune Jensen, șeful Institutului Norvegian Polar din Ny-Ålesund, menționează faptul că „în prezent, simțim efectele unei zone polare mai calde. Spre exemplu, creșterea concentrației de apă mai caldă provenită din Atlantic care alterează ecosistemul din fiordul aflat chiar la ieșirea din Ny-Ålesund.”

„Ele afectează chiar și urșii polari, care au fost nevoiți să-și adapteze dieta. În trecut, aceștia obișnuiau să prindă focile direct de pe gheața care plutea pe mare. În prezent, însă, vedem un număr tot mai mare de urși care se hrănesc cu ouă din cuiburile păsărilor sau prind foci pe uscat”, a adăugat el.