Potrivit McKinsey, angajamentele naționale și industriale față de tranziția energetică generează o mare incertitudine în acest sector, în vreme ce evoluțiile tehnologice tind și ele să schimbe comportamentul consumatorilor.

Toți acești factori, împreună cu cei menționați anterior, vor fi cei care vor schimba viitorul rafinăriilor noastre.

Cererea de combustibili fosili la nivel global ar putea ajunge la cel mai mare nivel din istorie în următorii cinci sau zece ani, conform experților, însă acest lucru va depinde de măsurile de accelerare a inovației și a politicilor implementate de state.

Scenariul traiectoriei din prezent implică faptul că cercetările vor continua să inoveze în ce privește tehnologiile orientate către climă, în special mașinile electrice și bateriile, iar acestea ar putea beneficia de pe urma noilor politici și a obiectivelor.

Scenariul accelerației continue este și cel mai ambițios, iar în cadrul acestuia, companiile vor încerca să inoveze și să reducă costurile pentru baterii, în vreme ce guvernele vor încerca să crească rata de adopție a mașinilor electrice.

În același timp, biocombustibilii, hidrogenul, captarea și utilizarea carbonului și soluțiile de stocare a energiei vor avea și ele un impact simțitor în ce privește atingerea obiectivelor înainte de 2040.

Unul dintre senariile mai puțin optimiste este și el prezentat, iar în cadrul acestuia, problemele legate de aprovizionare și mișcările mai puțin ambițioase ale guvernelor, printre alți factori, pot adăuga câțiva ani perioadei de finalizare a tranziției energetice.

Transportul rutier, cheia în tranziția energetică

Așa cum probabil mai multă lume anticipează, transportul rutier, fie de persoane sau de marfă, va avea unul dintre cele mai mari impacturi asupra tranziției și cât de repede vom ajunge la neutralitatea emisiilor.

Cercetătorii sunt de părere că, între 2019 și 2040, transportul rutier va fi responsabil pentru 90% din cererea totală de combustibili fosili.

De aceea mașinile electrice reprezintă o necesitate în prezent și trebuie să accelerăm rata de adopție pentru a reduce emisiile și nevoia de producție a petrolului în rafinării.

Dacă lucrurile vor continua să aibă traiectoria pe care o au astăzi, vehiculele electrice pot reprezenta 50% din vânzări în mai multe industrii în 2030.

Scenariul mai optimist prezice faptul că economiile majore ale lumii vor accelera interzicerea mașinilor pe combustibili fosili, iar astfel, tranziția către mașinile electrice va ajunge la 70%, în vreme ce regiunile mai sărace din lume vor avea acces la o gamă mai variată de mașini pe baterii sau hidrogen.

Scenariul pesimist ne arată că problemele legate de lanțul de aprovizionare și infrastructura de încărcare ne-ar putea încurca în adopția vehiculelor electrice, care va atinge 50% în 2035.

Asta înseamnă că, în 2040, cererea de petrol va fi mai mare cu 15 milioane de barili pe zi comparativ cu scenariul optim.

Viitorul rafinăriilor mondiale

Rafinăriile de petrol din SUA și Europa sunt cele mai predispuse riscului de a înregistra o scădere în ce privește producția comparativ cu restul lumii.

Acest lucru poate fi datorat, în mare parte, ratei de adopție a mașinilor electrice în aceste regiuni, însă există ți alți factori care influențează această tendință.

În funcție de scenariu, rafinăriile care operează în America de Nord ar putea avea o scădere în ce privește profitul de 5 până la 41% până în 2040.

Rafinăriile europene ar putea avea probleme mai mari, datorită unui cumul de factori locali ce dictează nevoile actuale ale pieței.

Pe lângă rata adopției mașinilor electrice, costurile crescute ale energiei și tranziția energetică accelerată pun presiune pe sectorul rafinării petrolului.

Chiar și în scenariul cel mai puțin optimist pentru planetă, capacitatea de rafinare din Europa ar putea înregistra un impact negativ de 20% în ce privește profiturile înainte de 2040, comparativ cu o reducere a profiturilor de 60% în scenariul optim.

Dacă ținem cont de scenariul cel mai avantajos și tendințele actuale, valoarea capacității de rafinare la nivel global ar putea înregistra o scădere cu 60 sau 75% comparativ cu media istorică.

Pentru a putea reuși acest lucru, rata de adopție a mașinilor electrice trebuie să crească, ceea ce înseamnă că este nevoie de mai multă cercetare și de o scădere în ce privește costurile componentelor, în special a bateriilor.

De asemenea, țările trebuie să accelereze instalarea de proiecte de energie regenerabilă înainte de 2040 pentru a asigura un amestec optim de energie domestică, care va aduce și beneficiul siguranței energetice.

Cu toate acestea, tranziția energetică nu trebuie să însemne sfârșitul companiilor petroliere, întrucât această industrie se poate reprofila pe biocombustibili sau hidrogen, iar astfel să ajute lumea să fie neutră din punct de vedere al emisiilor.