Potrivit Inverse, arhitecții din Roma antică au descoperit că străzile și aleile expuse mai puțin la lumină ajută la răcirea orașului. Acesta este probabil și un motiv important pentru care orașe precum Roma au atât de multe alei înguste, care pot fi dificil sau imposibil de navigat cu o mașină, dar contribuie la un aer mai curat în zilele fierbinți.

Acest mod de dezvoltare urbană diferă de cel implementat în urmă cu câteva decenii în orașele est-europene, care au spații mari între clădirile rezidențiale și cele administrative, spații acoperite în general cu copaci și zone verzi.

Să ne întoarcem mai mult în trecut, când arhitecții greci au decis să vopsească pereții și acoperișurile clădirilor în culori deschise, de multe ori alb, astfel încât acestea să reflecte cât mai multă căldură cu putință.

Secole mai târziu, în SUA, Thomas Jefferson a propus o abordare diferită pentru orașele din statele sudice, cum ar fi Louisiana sau Georgia, care se confruntau nu doar cu temperaturi ridicate, ci și cu umiditate mare. Pentru că numărul și dimensiunile clădirilor crescuseră, el s-a gândit că este o idee bună ca între acestea să existe spații verzi de mari dimensiuni, astfel încât aerul cald și cel rece să poată circula în voie, similar cu abordarea urbaniștilor est-europeni din secolul trecut.

Dezavantajul acestei a doua abordări a dus la efectul de insulă urbană de căldură din prezent. Atunci când copacii cad sau dezvoltatorii imobiliari pun mâna pe un petic de pământ, construiesc un bloc sau o clădire de birouri, de exemplu, acestea fiind de multe ori făcute din materiale care absorb căldura sau care o reflectă asupra locuitorilor. Asta nu se poate întâmpla în orașe precum Roma, pentru că nu există destul spațiu pentru astfel de proiecte imobiliare în mare parte din oraș.

Cantitatea de beton și asfalt din clădiri, străzi și parcări amplifică semnificativ căldura, mai ales pe marile bulevarde. Asta duce la o altă problemă, utilizarea aerului condiționat, care eliberează căldură în mod direct prin unitățile externe, ceea ce duce la creșterea suplimentară a temperaturilor.

Efectul este că temperaturile pot crește și cu 5-11 grade Celsius într-o după-amiază fierbinte de vară, un risc pentru sănătate semnificativ pentru cei care nu au acces la aerul condiționat sau care sunt pe stradă în acel moment.

Ce pot face acum orașele pentru un viitor mai răcoros

Însă orașele pot face în prezent lucruri pentru a diminua aceste efecte negative. În primul rând, reducerea consumului de energie este esențială în toate domeniile, inclusiv transport, industriile grele și alimentarea clădirilor, pentru că orașele sunt responsabile de 70% din emisiile de gaze cu efect de seră atribuite consumului de energie.

Și plantarea copacilor va avea un efect foarte important asupra evoluției temperaturilor în orașe, iar unii experți sunt de părere că dacă am planta doar jumătate din suprafața disponibilă pentru copaci într-un oraș am putea reduce temperatura ambientală cu 2.8-5.6 grade Celsius.

Vopsirea clădirilor și a acoperișurilor acestora în culori deschise ne poate fi de folos, așa cum au demonstrat chiar arhitecții greci, astfel că tot mai multe orașe cer ca noile construcții să fie vopsite în culori deschise. Acesta este și cazul autorităților din Los Angeles, care în 2013 au cerut ca toate clădirile noi să aibă terasele vopsite în culori deschise, care să reflecte soarele.

Cetățenii se pot implica întotdeauna în aceste inițiative, chiar dacă indirect, prin alegerea primarilor care să planifice și să implementeze strategii de mediu solide pentru orașe sustenabile de viitor.