Euronews.green scrie că păsările, aparținând speciei ibisului pustnic, nu știu unde trebuie să zboare fără a fi conduse de părinții lor naturali, născuți în sălbăticie, astfel că cercetătorii trebuie să le ajute în călătoria lor. Johannes Fritz, unul dintre biologii implicați în acest proiect, a explicat că „trebuie să le învățăm care sunt rutele de migrare.”

Ibisul pusnic este o specie care zbura în trecut în Nordul Africii și prin Europa, printre alte regiuni, dar vânătoarea necontrolată pentru industria alimentară a dus aproape la extincția acesteia. Deși dispăruse o perioadă din Europa, câteva grupuri au reușit să supraviețuiască în alte regiuni, iar în ultimii mai bine de 20 de ani, experții din cadrul Waldrappteam, un grup din Austria specializat în conservare și cercetare, au adus păsările înapoi pe Bătrânul Continent. Europa centrală se bucură acum de o populație de aproximativ 300 de păsări mulțumită acestor eforturi de repopulare, care au început în 2002.

Primele călătorii nu au avut succes, pentru că păsările tinere nu știau unde trebuie să zboare și nu reușiseră să găsească destinațiile de migrație din Toscana și mureau. După aceea, cercetătorii au intervenit și au început să zboare alături de păsări pentru a le ajuta să găsească rutele de migrare. Anul acesta va avea loc cel de-al 17-lea zbor asistat, respectiv al doilea cu o nouă destinație în Spania, din cauza schimbărilor climatice.

Înainte de a se îmbarca în această călătorie, oamenii trebuie să le câștige încrederea păsărilor. Asta înseamnă că ele sunt adoptate de către oamenii de știință când au doar câteva zile. „Le hrănim, le curățăm, le curățăm cuiburile. Avem grijă de ele și ne asigurăm că sunt sănătoase. Dar interacționăm cu ele, în același timp”, explică Barbara Steininger, mamă adoptivă în cadrul Waldrappteam.

Apoi, Fritz și echipa sa se îmbarcă într-o aeronavă de mici dimensiuni propulsată de un ventilator și ținută în aer de o parașută pentru a călători alături de „copiii” lor, interacționând auditiv și vizual cu păsările ca un GPS.

Primul ibis a zburat cu succes în 2011 din Bavaria în Toscana, o rută de peste 550 de kilometri, iar acum, Fritz și echipa sa speră ca până în 2028 să asiste 350 de păsări în efortul de migrare pentru ca acestea să se descurce singure.

Noile rute spre Spania presupun o migrare în 50 de zile și sunt mai complicate, pentru că schimbările climatice împing termenul mai mult spre iarnă, însă Johannes Fritz crede că efortul va merita nu doar pentru această specie, dar și pentru alte inițiative de conservare și repopulare.

Sursă foto: Waldrappteam