Conform The Next Web, pentru primul experiment, Silicate va împrăștia 500 de tone de praf de beton pe 50 de hectare de terenuri arabile din Chicago, iar praful respectiv se va descompune în sol, similar procesului de eroziune al rocilor, doar că mult mai rapid.

Pudra rezultată în urma acestui proces ajunge ulterior în râuri, care o transportă către cea mai apropiată mare sau ocean, unde fie se dizolvă, fie se așază pe fundul mării.

Pentru a face rost de fluxul de deșeu, în acest caz betonul, echipa Silicate cumpără betonul pe care companiile de construcții îl returnează producătorilor. După ce echipa procesează betonul respectiv, acesta este trimis pe terenurile agricole, acolo unde este împrăștiat fără costuri adiționale.

Odată ce experții măsoară cantitatea de emisii de carbon sechestrate în urma procesului, aceștia le cuantifică sub forma certificatelor de carbon, care sunt vândute către clienții corporativi.

Maurice Bryson, CEO-ul și cofondatorul Silicate, a declarat că „metoda noastră de utilizare a betonului returnat pentru a îmbunătăți productivitatea și potențialul de îndepărtare al carbonului pe care le au terenurile agricole ar putea fi o inovație foarte utilă, pentru că este economică, nu implică riscuri și folosește un material abundent pe care îl obținem ușor.”

Pentru a ne face o idee, cele 500 de tone utilizate inițial pentru faza de testare ar putea capta circa 100 de tone de emisii de carbon din atmosferă, iar în același timp, vor îmbunătăți calitatea solului și producția agricolă.

Oamenii de știință sunt de părere că doar în vestul central al Americii de Nord este disponibil anual suficient beton cât pentru a capta 50-100 de milioane de tone de emisii CO2.