Producția de textile este într-o creștere constantă, de la 58 de milioane de tone în anul 2000 la o estimare de aproximativ 145 de milioane de tone în 2030. Moda fast-fashion (despre care poți citi mai multe aici) este în continuă creștere și promovează articole vestimentare ieftine și de proastă calitate, produse la foc rapid, care folosesc resurse importante de la planetă pentru a fi aruncate după o perioadă scurtă de timp.

Deci, ce putem face?

Un răspuns simplu este să nu mai cumpărăm haine de la marile companii de fast-fashion, și să ne axăm pe o variantă mai prietenoasă cu mediul: second hand. Totuși, cine nu a auzit zvonuri sau mituri despre magazinele second hand? Că hainele sunt murdare, neîngrijite, că nu este sanitar, că poți găsi insecte printre mormanele de haine sau chiar, în unele cazuri, reticențe despre energia pe care o cară o haină deja purtată.

Și noi, echipa green.start-up.ro, am auzit astfel de povești, așa că am mers până în Varna, Bulgaria, ca să vedem ce se întâmplă într-un centru de sortare al hainelor care ajung în magazinele second hand, de data asta cele ale companiei Humana People to People.

De ce avem centru de sortare în Bulgaria și nu în România

După un drum ploios și rece, am ajuns la centrul de sortare al celor de la Humana People to People, unul dintre cele mai mari nume din domeniul comercializării hainelor second-hand. Centrul, deschis în 2005, găzduiește aproximativ 200 de oameni și este punctul cheie unde ajung tone de textile de peste tot din Europa, ca mai apoi să fie sortate și trimise către magazine.

Ne întâmpină Karina Bolin, CEO Humana People to People CEE, o doamnă căruntă, dar plină de energie, care își așază cerceii mari din lemn de fiecare dată când se gândește la un răspuns. E relaxată și pasionată de munca socială din spatele proiectului Humana, unde activează încă din ‘78, despre care are povești demne de filmele cu aventurieri pe care le strecoară printre cifrele centrului de sortare, când ne arată numeroasele statui și tablouri cu origine africană din sala de meeting.

Înainte de vizita propriu-zisă a centrului, aflăm că centrul nu este automatizat, ci că se bazează pe capacitatea sortatorilor (n.r. - oameni, nu roboți) de a face decizii și a trece prin sute de piese vestimentare în fiecare zi. Asta se întâmplă în două etape majore, care se numesc sortarea principală și sortarea fină.

După aceste două sortări, 65-70% dintre articolele vestimentare sunt reutilizate (adică ajung în magazinele second hand sau alte canale de distribuție), 25% sunt reciclate (transformate în fibre, materiale industriale sau alte produse textile) și 5-10% sunt deșeuri, care se folosesc pentru a produce energie.

Despre toate aceste detalii ne povestește Karin Wllin, CEO Humana People to People Bulgaria. Printre ramele albastre ale ochelarilor, ne privește cu interes reacțiile când ne spune despre locurile de muncă pe care centrul de sortare le-a creat și despre cele aproximativ 50 de tone de haine care sunt sortate zilnic în Varna.

Hainele vin din Italia, apoi Germania, Austria, Suedia, Danemarca și alte câteva țări, spune Karin. Dacă te întrebi de ce România nu face parte din această listă, Mădălina Corciu, PR & CSR Manager Humana People to People România, ne explică despre problema cu containerele de colectare și cum stă legislația din România la acest capitol.

„Este vorba de autorizația de transport și de manipulare deșeuri, care este puțin diferită. Legislația nu este foarte bine pusă la punct aici - autoritatea locală ar trebui să acorde acest serviciu cetățenilor, ca parte din achitarea taxei de salubrizare (plata obligatorie a serviciilor de gestionare a deșeurilor, realizată de persoanele fizice și juridice, conform normelor locale ale fiecărei primării; N.red.), dar nu se întâmplă.”

Practic, birocrația le stă în cale, momentan, cât și zona gri unde se află termenul de deșeu. Acest termen e important deoarece hainele pe care le pui în aceste containere de colectare sunt deșeuri, iar compania care le colectează are nevoie de aprobări pentru a putea dovedi că le pot sorta și vinde ca produse reutilizate. O să abordăm și problema asta pe larg, într-un articol viitor.

Dar, acum că știm de unde vin hainele și la ce să ne așteptăm, suntem duși în turul propriu zis.

Sortarea principală: unde ajunge haina pe care o vei purta

La intrarea în centru dai de prima hală, unde are loc etapa de sortare principală, un proces rapid care determină ce haine ajung în etapa a doua. Hală este curată, spațioasă, iar drumul pe unde poți să pășești este delimitat cu dungi albe, ca să nu te lovești de utilajele care cară sacii de haine.

Pentru simplicitate, o să ne imaginăm că suntem un sacou de la Versace din 2000, adică un articol vintage.

Sacoul este pus intr-un sac de către vechiul proprietar și dus la un container sau la un centru de colectare, care mai apoi ajunge într-un sac mare, unde sunt aproximativ 700-1400 de articole vestimentare (adică între 200-400 de kilograme pentru fiecare pungă) alături de care călătorește pentru a ajunge la centrul din Varna.

Odată ajuns, este scos din saci și se întâlnește cu unul din sortatori, de cele mai multe ori o femeie, care trebuie să determine la prima vedere dacă sacoul poate fi reutilizat, reciclat sau dacă va deveni deșeu. În cazul nostru, să spunem că sacoul pare în stare bună, așa că ajunge într-un suport de metal cu roți (n.r. - ca cel galben din imaginea de mai jos), care va fi dus în următoarea hală, unde se întâmplă sortarea fină.

Sortarea fină: deciziile pe care le face un sortator

După o scurtă plimbare către a doua sală a centrului, sacoul nostru este scos din suportul unde s-a odihnit și este așezat pe o masă. Acolo, sortatorul petrece ceva mai mult timp pentru a inspecta fiecare piesă vestimentară.

Sunt multe lucruri de care trebuie să țină cont persoana care analizează hainele: dacă piesa vestimentară este curată, dacă are urme de uzare la mâneci, coate, subraț și guler, dacă există imperfecțiuni la nasturi sau dacă fermoarele merg bine. Această primă inspecție decide dacă ajungi în categoria de calitate A sau categoria B - în funcție de categorie, se va decide și țara unde o să ajungă sacoul: categoriile B sunt de obicei rezervate pentru țări cu posibilități reduse.

După această primă decizie, sortatorul analizează dacă piesa vestimentară este vintage sau nu - aici, vintage se referă la orice piesă originală a unui brand cunoscut care are mai mult de 20 de ani. Dacă sacoul nostru este vintage, o să aibă un traseu puțin diferit după ce este așezat în punga respectivă sezonului în care se poate purta.

După cum am stabilit, sacoul nostru este o piesă vintage originală, așa că este dus către o altă cameră unde se află câteva mașini de spălare și uscare. Fiecare mașină poate să spele aproximativ 80 de kilograme de haine per spălare și este dedicată pieselor cu mici imperfecțiuni, care merită salvate.

Și că tot vorbeam de mituri despre cât de sanitare sunt hainele second hand, adevărul vine de la ghidul nostru, Kalin Kalchev, managerul centrului de sortare, în timp ce priveam câteva geci vintage care stăteau la uscat în afara spălătoriei: hainele second-hand nu sunt spălate.

Cel puțin nu toate, deoarece resursele folosite pentru a spăla tone de haine în fiecare zi ar însemna un impact uriaș asupra mediului și ar duce la o industrie la fel de poluantă ca cea de fast fashion. Dar, nu te îngrijora, deoarece hainele trec printr-o serie de dezinfectări săptămânale pe tot parcursul șederii lor în centru, cu produse care sunt menite să omoare orice bacterie sau insectă de care te temi când te gândești să cumperi dintr-un magazin second-hand.

Unde se păstrează hainele înainte de a pleca către magazine

După toate inspecțiile prin care a trecut sacoul nostru, acesta va fi impachetat și ținut alături de alte sacouri și haine de iarnă cu o calitate similară într-una din halele centrului. Aici, poate să stea între o săptămână și 6 luni, în funcție de sezon - dacă sacoul a fost găsit primăvara, se va odihni până la venirea sezonului rece, când poate fi distribuit către magazinele Humana din toată Europa.

Prețul diferă în funcție de țara unde va ajunge sacoul, ne spune Karina la final de tur, dar menționează că hainele pentru bărbați sunt mult mai căutate și mult mai rare în magazinele second-hand, deoarece bărbații au tendința de a purta o piesă vestimentară până nu se mai poate reutiliza.

Reciclarea rămâne totuși o variantă bună, cu toate că există probleme. Piesele vestimentare care sunt date către reciclare trebuie să fie cel puțin 80% bumbac, iar hainele obișnuite din zilele noastre sunt mixte și greu de identificat. De aceea, ni se aduce în vedere o altă soluție care poate să lungească și viața hainelor care nu se mai pot purta: repurpose, adică să transformi haina pe care nu o mai porți în ceva nou, precum o sacoșă făcută din resturile unui tricou.

Fără alte tangente sau posibilități, așa arată viața unei haine pe care o vezi în vitrina unui magazin second-hand. Dezinfectată, inspectată de o mulțime de ochi și gata să devină noua ta piesă vestimentară preferată.