În partea anterioară din seria Modă Destrămată, am vorbit despre de ce trebuie să protejăm industria second-hand și despre cum noul proiect de lege propus de Ministerul Mediului poate pune în pericol locurile de muncă ale peste 10.000 de români și crește volumul de deșeuri textile, cu toate că reglementările propuse își doresc opusul.

Asta pornește de la concepțiile greșite despre procesele prin care trec sacii și produsele clasificate ca deșeuri textile înainte de a deveni produse second-hand, cât și de la cererea unor reglementări dificile sau chiar imposibile de implementat.

„Importul de deșeuri a fost avantajat de intrarea noastră în spațiul Schengen, pentru că frontierele și controalele la frontieră au dispărut. Asta a însemnat că cei care au vrut să profite de acest aspect și să nu aibă trasabilitatea necesară pentru deșeurilor textile au început să importe aceste produse deghizate ca produse second-hand,” ne explică Zoltan Gundisch, președintele Asociației Române pentru Reutilizare și Reciclare Textile.

Am discutat și despre costurile suplimentare și problemele logistice din spatele proiectului care cere spălarea și călcarea individuală a fiecărei piese înainte de a ajunge către magazine sau retail, dar am rămas cu o altă întrebare: proiectul cere și etichetarea individuală a hainelor, care, conform ARETEX, este imposibilă.

Etichetarea hainelor second-hand: o misiune imposibilă

Una dintre reglementările cerute de proiect este etichetarea produselor second-hand. În petiția creată de ARETEX, în care asociația cere revizuirea proiectului și consultarea cu actori relevanți din sector, se menționează faptul că unele proceduri sunt imposibil de aplicat.

În document, asociația explică astfel: „Este imposibil ca un operator de produse textile utilizate să furnizeze informații despre denumirea și marca producătorului, aditivii folosiți, durata medie de utilizare sau contraindicații pentru fiecare articol de îmbrăcăminte uzată. Aceste informații nu sunt disponibile pentru produse second-hand, deoarece etichetele originale sunt adesea deteriorate sau lipsă. Regulamentul (UE) nr. 1007/2011 stabilește deja obligațiile de etichetare aplicabile produselor textile și este direct aplicabil în toate statele membre. Impunerea de obligații suplimentare contravine armonizării europene.”

Legat de etichetare, sunt două situații distincte despre care am aflat: în primul rând, etichetarea la nivel de comerț cu ridicata nu servește niciun scop, pentru că la momentul respectiv hainele nu sunt pregătite pentru un magazin, ci sunt pregătite ca să fie vândute către o altă companie.

În al doilea rând, în magazinele second-hand există astăzi o legislație europeană care reglementează foarte clar că aceste articole sunt o excepție de la regulile de etichetare a hainelor noi, pentru că o mulțime de informații nu sunt disponibile.

„Sunt foarte multe haine la care eticheta inițială, care conținea compoziția și alte descrieri, este tăiată de către utilizator. Asta nu înseamnă că haina respectivă n-are valoare și nu poate să fie repurtată. Înseamnă numai că anumite informații nu mai sunt disponibile și tocmai de aceea legislația existentă exclude hainele second-hand de la obligativitatea de a afișa pe etichetă compoziție și producător.”

Mai mult, în acest moment, legislația aflată în discuție prevede afișarea de informații precum aditivii care au fost folosiți, numele producătorului și compoziția hainei. Acestea sunt informații indisponibile pentru industrie și pentru magazinul retail care pregătește pe raft aceste articole, ceea ce ar putea duce la o reducere sau chiar eliminare a activității magazinelor.

Ce se poate face în mod concret

ARETEX vine cu câteva propuneri pentru a face acest proiect de lege conform cu reglementările UE. Cel mai important, președintele propune realizarea unei consultări privind directiva din 2025/1892, care și-a dorit clarificarea aspectelor legate de deșeurile textile, precum și a proceselor de reutilizare și reciclare.

„Directiva UE a clarificat multe aspecte despre deșeurile textile. Eu cred că ordonanța actuală a fost formulată înainte de a avea această directivă și ar trebui să fie revizuită pe baza acesteia.”

Pe de altă parte, trebuie acordată atenție faptului că introducerea unor reglementări de tipul limitării accesului în țară doar în intervalul de funcționare al ANPC poate fi considerată, conform legislației europene, o barieră comercială.

„Astfel de măsuri necesită evaluare corespunzătoare. În plus, stabilirea unor standarde tehnice la nivel național, care nu sunt armonizate la nivel european, impune notificarea Comisiei Europene. Acest lucru derivă din apartenența la piața unică, unde orice abatere de la normele comune trebuie justificată.”

În aceste condiții, riscul declanșării unei proceduri de infringement poate apărea din două direcții: introducerea unor standarde tehnice nearmonizate și instituirea unor bariere comerciale.

Așadar, ce pot face autoritățile pentru a se asigura că pot reduce volumul de deșeuri textile într-un mod eficient?

Președintele ARETEX ne explică faptul că proiectul are două implicații principale care pot crește volumul de deșeuri, chiar dacă se dorește opusul.

Prima vizează stocurile deja existente în magazine sau în comerțul en-gros, care ar trebui comercializate într-un termen de trei luni, după care ar deveni aplicabile noile cerințe de procesare și etichetare. Totuși, trebuie avut în vedere caracterul sezonier al produselor vestimentare. În mod obișnuit, vânzarea completă a unui stoc necesită cel puțin 12 luni, corespunzător ciclurilor sezoniere (iarnă, primăvară, vară, toamnă). Prin urmare, stocurile actuale nu pot fi epuizate într-un interval de trei luni. În cazul în care, după această perioadă, acestea sunt reclasificate drept deșeuri și există riscul ca ele să fie direcționate către incinerare.

„În al doilea rând avem, cum ziceam, niște obligații care aduc cu ele costuri foarte mari la nivel de bucată de haine second-hand, care o să scadă atractivitatea de a sorta pentru reutilizare extrem de mult: adică de la un 25% reutilizabil, o să ajungem la 5% reutilizabil, pentru că acele haine o să poată să susțină costuri suplimentare.”

De exemplu, dacă ești un magazin de second-hand și vrei să vinzi un tricou la 25 de lei, asta nu o să susțină costul suplimentar, comparativ cu o geacă care aparține unui anume brand, care ridică șansele de a fi vândută și, prin urmare, de a susține aceste costuri cerute.

„Există probleme în acest moment, pentru că noi suntem la început în România când vine vorba de colectarea textilelor separat. Au început în ianuarie 2025 și există în continuare inițiative în mai multe orașe din România în acest sens, dar nu cred că la nivel de țară suntem unde trebuie.”

Acum că știm mai multe despre industria second-hand și problemele legislative cu care se lovește, ducem discuția mai departe. În următorul episod din seria Modă Destrămată, vom vorbi pe larg cu Rodica Bulăceanu, Commercial Manager pentru lanțul de magazine second-hand Humana People to People, pentru a afla care sunt problemele și dificultățile reale cu care se confruntă industria.

Urmărește green.start-up.ro pentru următorul episod al acestei discuții.