Unele dintre aceste zone pot avea acces la apă sărată, care nu poate fi consumată în forma ei inițială, însă prin desalinizare, aceasta poate fi transformată în apă potabilă pentru consum sau pentru gătit, de exemplu.

Anul trecut, am scris despre beneficiile tehnologiilor de desalinizare pe Green Start-Up, cum ar fi despre proiectul specialiștilor de la MIT, care au reușit să dezvolte un dispozitiv de 4 dolari pe bază de energie solară care poate genera apă potabilă.

De asemenea, cu ajutorul unui material asemănător Teflonului, studenții de la Universitatea din Tokyo au creat un sistem de desalinizare care poate ajuta persoanele vulnerabile să aibă acces la apă pentru consum.

În jur de 16.000 de fabrici de desalinizare din lume produc anual circa 35 de trilioane de tone de apă potabilă, conform The Conversation.

Iordanul, o țară care se află la nord de Marea Roșie, și-a propus să dezvolte o nouă fabrică specializată în desalinizare, pentru a crește capacitatea de procesare a apei de la 4 miliarde de tone de apă anual la 350 de miliarde.

Cu toate acestea, desalinizarea este un proces intens din punct de vedere al energiei consumate, iar în urma acestuia este eliberată ca reziduu saramură, care poate afecta ecosistemele odată ajunsă în ecosistemele marine.

Protejarea ecosistemelor, o misiune critică

Controlul nivelului salinității în Marea Roșie este critic, deoarece aceasta nu are nicio sursă de apă dulce sub forma unui râu, singura sursă de apă fiind la sud, anume Oceanul Indian, cu care comunică printr-o strâmtoare.

Astfel, nivelurile ridicate de salinitate s-ar putea dovedi a fi o problemă și pentru Oceanul Indian și fauna sa.

De la sud la nord, nivelul de salinitate al Mării Roșii variază de la 38.6 unități practice de salinitate, la 40.6, iar mai multe ecosisteme s-au adaptat pentru a putea supraviețui în aceste condiții.

În general, viața marină se poate adapta la schimbări mici în ce privește salinitatea, însă orice altă schimbare semnificativă poate reprezenta un pericol atât pentru faună, cât și pentru floră.

O anumită specie de coral, de exemplu, din Marea Roșie, poate înregistra o scădere cu 50% în ce privește fotosinteza și capacitatea de respirație dacă salinitatea crește de la 38 psu la 40 psu.

Cercetătorii au luat în calcul două posibile scenarii, unul în care ar fi desalinizați aproximativ zece trilioane de litri de apă din Marea Roșie până în 2050, iar altul în care ar fi procesați doar două trilioane de litri până în același an.

Rezultatele teoretice au indicat faptul că în oricare dintre cele două scenarii, nivelul de salinitate ar fi crescut cu mai puțin de 0.1%, o diferență neglijabilă care nu ar trebui să afecteze ecosistemele respective.

Țările din Orientul Mijlociu sunt interesate de procesul de desalinizare, deoarece Arabia Saudită plănuiește construirea proiectului The Line, un oraș al viitorului care va acomoda circa nouă milioane de oameni și sectoare care vor necesita cantități mari de apă, cum ar fi agricultura.

Dacă va fi construit, orașul ar putea fi finalizat până în 2045, iar aprovizionarea cu apă se va face din Marea Roșie prin desalinizare.

Reglementările de mediu și planificarea atentă ar trebui să însemne că mediul înconjurător nu va avea de suferit.

O posibilă soluție indicată de experți este aceea ca saramura să fie transportată înapoi în locul de proveniență la o adâncime cât mai mare, astfel încât aceasta să poată fi diluată. Aceasta ar urma să fie purtată de curenți înapoi în Oceanul Indian, acolo unde procesul de diluare se va accentua, iar astfel niciun ecosistem nu va avea de suferit.

Dacă vor fi planificate cu atenție, fabricile de desalinizare, împreună cu alte tehnologii de generare a apei potabile, pot aduce apa potabilă la oameni care altfel nu ar avea acces facil la această resursă.