Un studiu recent al Universității Bournemouth (BU) și a proiectului Wight Squirrel arată că veverițele roșii din Europa fac față încălzirii globale mai bine decât anticipau specialiștii.

Cercetarea, condusă de biologul în conservare Alyson Buchanan de la Universitatea din Boston, a folosit diverse modele climatice pentru a testa cum s-ar descurca veverițele roșii din Europa în diferite scenarii climatice și a analizat factorii care pot influența aprovizionarea acestora cu hrană și habitatul lor, precum schimbările de temperatură și precipitații.

Cum s-au adaptat veverițele roșii în fața invadatorilor

Cu toate că au fost privite ca o specie fragilă în fața schimbărilor climatice și a concurenței existente cu veverița gri, veverițele roșii europene arată că se pot adapta climei și modului de utilizare a habitatului natural, ceea ce le oferă un avantaj în condiții de temperaturi ridicate.

Acest lucru se poate observa în special în Marea Britanie, unde veverițele gri, specie adusă din SUA, a alungat aproape complet veverițele roșii din majoritatea zonelor, conform EuroNews.

Cu toate acestea, veverițele roșii s-au adaptat și au migrat pe Insula Wight, care rămâne una dintre puținele locuri care împiedică pătrunderea veverițelor gri din cauza izolării geografice. Studiul a observat că populațiile de veverițe roșii pot trăi stabil în regiuni expuse încălzirii accelerate cu ușurință, asta dacă dispun de suficiente resurse de hrană și de spațiu unde se pot refugia.

Și pe baza acestor descoperiri, ne-am întrebat cum fac față alte animale la aceste schimbări climatice constante, cât de complex este un astfel de proces și cât de diferite sunt metodele lor de adaptare.

Așadar, iată o scurtă listă, realizată de echipa green.start-up.ro.

Peștele clovn

Peștele clovn, o altă specie considerată vulnerabilă la acidificarea oceanelor și la creșterea temperaturilor marine - a arătat în unele cazuri capacități neașteptate de adaptare, unde și-a menținut comportamentele sociale și ciclurile de reproducere.

Conform BBC, un nou studiu a arătat faptul că peștii clovn se micșorează pentru a face față valurilor de căldură marină.

Cercetarea a descoperit că peștii clovn, care trăiesc pe recife de corali, s-au subțiat drastic atunci când temperaturile oceanului au crescut brusc în 2023. Oamenii de știință au studiat perechi de pești clovn care trăiesc pe recife din Golful Kimbe, Papua Noua Guinee, care este un punct fierbinte extrem pentru biodiversitatea marină.

Studiul a avut loc în vara anului 2023, când temperaturile oceanelor au crescut brusc, ceea ce a dus la albirea unor mari suprafețe de corali și au descoperit că peștii nu doar au slăbit, ci și că 75% dintre ei s-au și scurtat cu câțiva milimetri.

Caracatița

Abilitatea de a fi flexibil ajută un sistem existent să se adapteze în timp real, fără a fi nevoie să adauge noi elemente, iar caracatițele demonstrează o flexibilitate extraordinară.

Aceste creaturi marine sunt capabile să își schimbe comportamentul și forma corpului în funcție de medii diferite și își pot modifica culoarea și textura pielii pentru a se camufla pe diverse fundaluri, ceea ce le ajută să evite prădătorii sau să se apropie neobservate de pradă.

Mai mult, conform LiveScience, caracatițele își rescriu conexiunile cerebrale pentru a se adapta la fluctuațiile de temperatură ale oceanului. Practic, creierul lor primește un buton de restart, pe care îl pot folosi pentru a se adapta mai ușor.

Asta se întâmplă deoarece caracatițele și alte cefalopode sunt animale cu sânge rece, ceea ce înseamnă că nu își pot regla intern temperatura corpului. Ca urmare, sunt vulnerabile la temperaturile externe din apă, care pot amenința funcțiile cerebrale ale acestor creaturi extrem de inteligente dacă apa devine prea rece sau prea fierbinte.

Pentru a preveni acest lucru, caracatițele californiene cu două pete își editează ARN-ul (adică molecula dintre ADN și proteine) pentru a produce proteine neuronale diferite, ca răspuns la variațiile de temperatură.

Capra de munte

Caprele de munte se pot adapta destul de ușor la schimbările climatice, pentru că ele se pot cățăra la propriu pe stânci pentru a găsi hrană, dar și pentru a fugi de prădători. Faptul că sunt animale active le permite să se adapteze mai ușor la schimbările climatice și să găsească hrană, dar și adăpost.

Capacitatea lor de a escalada munții cu ușurință le ajută să coboare pentru a găsi mâncare în pășuni sau în păduri, dar și să urce mai sus pe munte pentru adăpost și în căutarea locurilor mai răcoroase, la nevoie. Asta în contextul în care zonele montane își pierd din capacitatea de a stoca gheață sau zăpadă, pe măsură ce atmosfera se încălzește.

De asemenea, pentru a evita stresul termic ridicat, caprele ar putea începe să caute mâncare atunci când soarele nu strălucește puternic pe cer. Așadar, aceste animale ar putea avea mai degrabă o activitate nocturnă în viitor.

O provocare cu care caprele de munte s-ar putea confrunta într-un viitor incert din punct de vedere climatic este modul în care plantele cresc și înfloresc, ceea ce ar putea produce dereglaje în obiceiurile de migrare ale caprelor.

Ursul Kodiak

Ursul Kodiak trăiește în Arhipelagul Kodiak din Alaska, iar dieta lui constă în principal în somon și fructe de pădure. Alimentația urșilor este în general foarte importantă în special înaintea sezonului de hibernare, când activitatea lor este mult mai redusă.

Cum sunt urșii Kodiak afectați de schimbările climatice? Indirect, prin schimbările ce au loc în momentul în care somonul migrează pentru împerechere, respectiv în momentul în care fructele de pădure apar în arbuști.

În trecut, urșii cunoșteau bine diferențele dintre aceste perioade, însă cu timpul, ele au ajuns să se suprapună. Astfel, în prezent, cercetătorii au observat că urșii își pierd interesul în a mai prinde pești în sezonul optim, fiind atrași de un aliment mai ușor de procurat, fructele de pădure.

Acest lucru afectează modul în care urșii acumulează grăsime pentru sezonul hibernării, pentru că, potrivit The Week, „urșii bruni care consumă circa 17% proteine în dieta lor acumulează mai bine greutate față de cei care consumă mai multă sau mai puțină proteină față de aceste cifre.” Iar, în mod evident, peștele conține o cantitate mai mare de proteine decât fructele de pădure.

Cu toate acestea, există un fruct care crește în Arhipelagul Kodiak și care ajută urșii Kodiak să aibă o alimentație mai echilibrată, cu proteine la un nivel aproape optim, socul roșu.

Fructele de soc roșu conțin aproximativ 13% proteină, ceea ce oferă urșilor un aport aproape ideal pentru alimentația lor, chiar și în lipsa cărnii în mod constant. Totuși, schimbările climatice ar putea afecta și modul în care aceste plante cresc și înfloresc în regiune, ceea ce ar putea aduce schimbări în stilul de viață al urșilor Kodiak.

Somonul roz

Somonul roz este una dintre speciile care depinde necondiționat de migrație pentru a supraviețui, iar pe parcursul ultimilor decenii, acești pești și-au schimbat pattern-urile de migrație pentru a-și asigura supraviețuirea.

Cercetătorii au observat acest lucru între 1982 și 2011, când au efectuat anual studii și au descoperit că peștii mai leneși, care migrau din varii motive mai târziu în timpul sezonului, nu reprezentau decât 10% din populația supraviețuitoare. De cealaltă parte, somonul care migrează cu 2 săptămâni mai devreme decât acum 40 de ani are șanse mai mari de supraviețuire.

Schimbările în comportamentul de migrare al peștilor este generat în principiu de schimbarea temperaturii apei, care a crescut cu un grad Celsius ca urmare a schimbărilor climatice.

Pentru că și-au schimbat perioada de migrație, populațiile de somon din Auke Creek, Alaska, au rămas relativ similare cu cele de acum 4 decenii.

Huhurezul mic

Huhurezul mic este un prădător nocturn comun în zonele temperate ale Europei, specific câmpiilor, a cărui culoare variază de la maroniu la roșiatic, în funcție de cantitatea de feomelanină (pigmentul fiecărei păsări), femelă sau mascul. Referitor la răspândirea lor, iernile mai blânde din ultimii 28 de ani înregistrate în Finlanda au făcut ca populația de huhurezi mici să crească în țară. De asemenea, populația de bufnițe brune, o specie înrudită cu huhurezul mic, a crescut și ea la nivel național în ultimii aproape 50 de ani.

La creșterea numărului de păsări a contribuit nu doar clima mai blândă, dar și lipsa zăpezii, care le-a permis păsărilor să se camufleze mai bine în peisaj și să vâneze cu o rată mai mare de succes.

Barza

Barza este una dintre cele mai cunoscute păsări din România și din Europa, în general, pentru că trăiește în cuiburi construite în imediata apropiere a așezărilor omenești. Din cauza schimbărilor climatice, berzele și-au adaptat perioada de migrare și împerechere pentru a supraviețui mai bine.

Atunci când iernile sunt mai blânde, ele devin mai sedentare și se împerechează mai repede, pentru a se adapta primăverilor timpurii.

Ce este interesant în acest context este că puii berzelor își păstrează genele migratoare, astfel că ele pleacă spre Africa odată ce sunt suficient de mature, dar se întorc după 3-4 ani în locul din care au plecat pentru a-și întemeia la rândul lor o familie.

Asta arată că, deși au fost influențate de schimbările climatice, aceste păsări nu și-au uitat originile și păstrează tradițiile de generații, adaptându-se în funcție de vremea din fiecare an.

Acestea sunt o parte dintre speciile care s-au adaptat la schimbările climatice în moduri inovatoare. Momentan, ele au găsit moduri prin care să supraviețuiască în contextul în care clima este în continuă schimbare, dar viitoarele fenomene meteo extreme sau schimbări mai accentuate ale temperaturilor le-ar putea pune în dificultate.

Este de datoria noastră să le protejăm și să ne schimbăm și noi obiceiurile de consum pentru a le asigura cele mai bune șanse de supraviețuire, ca să ne bucurăm în continuare de frumusețea naturii și de echilibrul acestor ecosisteme.

Dacă vrei să înveți mai multe despre ce se întâmplă cu alte specii de animale, despre biodiversitate sau despre tehnologii care ajută la protejarea animalelor, poți citi mai multe în articolele de aici.