Potrivit New Scientist, analiza paleoclimatică arată cum recifele pot acționa ca un „feedback climatic”: în anumite condiții (densitate mare de recife, temperaturi și chimie oceanică favorabile) degradarea lor contribuie la eliberarea unor gaze care sporesc încălzirea globală.

Cum recifele au intensificat încălzirea în trecut

Studiul arată că, pe anumite scări temporale geologice, recifele de corali nu au fost doar victime ale schimbărilor de mediu, ci factori activi în transformările climatice. În momentul în care recifele se degradează, carbonatul de calciu stocat în scheletele lor poate reveni în ocean sub formă de ioni şi CO2, modificând chimia apei şi contribuind la creşterea concentraţiei de gaze cu efect de seră. Acest fenomen acționează ca un feedback: pe măsură ce recifele dispar, contribuie la intensificarea modificărilor climatice care le amenință.

Conform cercetătorilor, această dinamică poate explica episoade istorice de încălzire rapidă, mult mai intense decât se explică doar prin variaţii naturale ale orbitei terestre sau activitate vulcanică.

Implicaţii pentru prezent: cine culege astăzi consecinţele

Astăzi, recifele de corali sunt supuse unui dublu efect: pe de o parte suferă din cauza încălzirii globale, acidificării oceanelor şi poluării; pe de altă parte, degradarea lor ar putea accelera schimbările climatice prin mecanisme similare celor identificate pentru trecut. Acest context face ca pierderea recifelor să nu fie doar o tragedie ecologică, ci şi un factor care agravează criza climatică globală.

Pe lângă recife, alte sisteme naturale (păduri, soluri, permafrost, oceane) au roluri într-un potențial feedback climatic, dar recifele demonstrează că distrugerea ecosistemelor marine poate avea consecinţe mari asupra echilibrului global de carbon.

Descoperirile subliniază necesitatea urgentă de a proteja recifele nu doar ca habitate biodivers, ci şi ca elemente esenţiale în stabilitatea climatică a planetei.