Potrivit The Conversation, aceste materiale sunt utilizate în procesele biologice de tratare a apelor uzate, dar scăpările lor afectează ecosisteme și sănătatea publică.

„Bio-beads” sunt pelule (mici granule sau bucăți solide de dimensiuni uniforme) plastice de câțiva milimetri, introduse în reactorii de epurare pentru a susține formarea unui biofilm bacterian care descompune nutrienții din apa uzată. Ele sunt reținute de ecrane sau plase la ieșirea din sistem, însă infrastructura veche sau deteriorată poate permite eliberarea lor accidentală în mediul înconjurător.

Cum ajung bio-beads în ocean

Autorii articolului arată că aceste pelule pot scăpa în ape atunci când barierele mecanice cedează sau când fluxurile mari de apă le împing în afara reactorului. Odată eliberate, bio-beads ajung rapid pe coaste, unde se comportă ca microplastice: sunt transportate de curenți, se acumulează în zone sensibile și se fragmentează lent, pe parcursul anilor.

The Conversation subliniază că suprafața rugoasă a acestor pelule favorizează aderarea microorganismelor, inclusiv a bacteriilor rezistente la antibiotice, ceea ce le transformă în platforme mobile de transfer microbian în mediul marin.

Potrivit articolului, bio-beads reprezintă o amenințare dublă: contribuie la poluarea cu microplastice și pot răspândi bacterii patogene. Fauna marină confundă uneori aceste particule cu hrană, ceea ce duce la ingestie și blocaje digestive. Bio-beads pot transporta alge și bacterii la distanțe mari, modificând echilibre ecologice locale.

Riscul asociat bacteriilor rezistente la antibiotice reprezintă o problemă emergentă: pelulele pot acționa ca vectori pentru procesele de transfer genetic între microorganisme, ceea ce complică eforturile de control al rezistenței antimicrobiene.

Soluții și alternative durabile

Autorii articolului menționează că există opțiuni tehnologice pentru a elimina dependența de bio-beads. Printre alternative se află utilizarea de materiale fixe, cum sunt blocurile ceramice sau alte suporturi non-plastice, care îndeplinesc aceeași funcție biologică fără riscul de a se împrăștia în mediu.

The Conversation include și recomandări privind modernizarea stațiilor de epurare prin tehnologii precum membrane de filtrare sau sisteme mecanice de retenție îmbunătățite. Tot acolo se arată importanța întreținerii regulate și înlocuirii infrastructurii vechi, alături de implementarea unor reglementări care să limiteze emisiile de microplastice din procesele de epurare.