Potrivit World Economic Forum, în fiecare an gheața care înconjoară Antarctica se subțiază din cauza turiștilor și a cercetătorilor care vin și pleacă prin intermediul avioanelor și al bărcilor.

De fapt, între 2016 și 2020, fiecare om care a vizitat Antarctica, unul dintre ultimele locuri sălbatice de pe pământ, a contribuit la topirea a 83 de tone de zăpadă și gheață, în mare parte din cauza gazelor emise de navele de croazieră.

Aceste activități turistice și chiar cele științifice se pare că se vor intensifica în următorii ani, lucru care va contribui la și mai multă poluare și la temperaturi și mai mari care vor topi și mai multă gheață și zăpadă.

Tratatul Antarcticii forțează atât turiștii, cât și cercetătorii, să îndepărteze deșeurile din regiune cu ajutorul avioanelor sau al navelor, dar acest lucru nu înseamnă că schimbările climatice nu afectează Antarctica.

Combustibilul este utilizat în permanență pentru a putea opera aparatele de săpat în gheață, pentru a încălzi stațiile cercetătorilor și bineînțeles, pentru mijloacele de transport.

Sursele de carbon negru din Antarctica sunt datorate aproape în exclusivitate așezămintelor locale, întrucât zona este destul de bine protejată de curentul circumpolar, ceea ce înseamnă că poluarea de pe restul globului nu poate ajunge la Polul Sud.

Oamenii de știință afectează Antarctica mai mult decât turiștii și pentru că petrec mai mult timp acolo, iar în zonele din jurul așezămintelor zăpada este mai mică în fiecare vară cu 23 de milimetri.

Un alt lucru îngrijorător este faptul că au fost găsite microplastice în gheața din oceane și acestea au fost ingerate și de către pinguinii din zonă, lucru care arată că impactul oamenilor este mai mare decât pare la prima vedere.

Studii mai amănunțite sunt necesare pentru a ne putea da seama cum să combatem efectele încălzirii din Antarctica, în vreme ce activitatea oamenilor, turistică sau științifică, va deveni tot mai predominantă.