Când auzim cuvântul „sustenabilitate”, ne putem gândi la un ocean de termeni și de acțiuni care să se ascundă sub acest termen umbrelă. În afara definiției tehnice, care se referă la capacitatea de a susține ceva pe o perioadă de timp, cuvântul sustenabil nu are o definiție comună, exactă, iar asta duce la supra-folosire.

Astfel de fenomen se întâmplă des, și îl putem observa când ne uităm la termenii „hate speech” sau „gânduri intruzive”, care au fost aruncați în mediul online de suficient de multe ori încât să își piardă greutatea sau înțelesul inițial.

Cuvintele sustenabil și sustenabilitate au trecut printr-un proces similar și sunt folosite din ce în ce mai des pentru a descrie afaceri, organizații și persoane, toate în moduri diferite. Uneori, sustenabilitatea se referă la o amprentă de carbon mai mică sau la un impact negativ redus asupra mediului. În orice caz, nu este întotdeauna clar ce doresc oamenii să transmită prin aceste cuvinte fără clarificări. Astfel, ele devin cuvinte de plastic.

Ce este un cuvânt de plastic

Deci, ce sunt cuvintele de plastic și cum ne „poluează” ele vocabularul?

Lingvistul german Uwe Poerksen a numit, cu aproape două decenii în urmă, noul vocabular global al lumii drept cuvinte de plastic și a avertizat că acestea compromit limba reală la fel de rapid cum plasticul umple oceanele. El spune că cuvintele de plastic reduc puterea vorbitorului de a defini, iar cuvintele nu dobândesc sens sau nuanță din contextul în care sunt folosite.

Fiind cuvinte autonome față de context, care nu depind de legăturile lor cu alte concepte, ele seamănă superficial cu termeni științifici, dar le lipsește precizia definiției și libertatea de asocieri caracteristică acestora.

Folosirea aceluiași cuvânt atât în știință, cât și în limbajul cotidian duce la presupunerea unei înrudiri și face ca acele cuvinte să devină norme de sine stătătoare. Simplu pus, acești termeni devin stereotipuri.

Poerksen a alcătuit o listă de cuvinte de plastic și multe dintre ele, cum ar fi progres, sunt aceleași. Însă noua eră tehnologică și spațiile online au dus la crearea mai multor astfel de termeni: model, valoarea, sinergie, producție, strategie, resurse, sistem sau informație.

O scurtă istorie a sustenabilității

Conform The Sustainable Agency, se crede că ideea de sustenabilitate a apărut în timpul revoluției industriale, dar documente istorice arată că mediul prezenta semne de degradare chiar și înainte. Poluarea aerului și a apei era frecventă în Europa, iar defrișările au dus la dezastre ecologice.

E puțin probabil ca efectele asupra mediului și consecințele lor asupra generațiilor viitoare să fi fost luate în considerare la scară largă atunci, dar unii autori din antichitate, chiar din jurul anului 500 î.Hr., exprimau îngrijorări privind degradarea mediului provocată de activitățile umane și recomandau practici mai puțin dăunătoare. Termenul de sustenabilitate nu era folosit atunci, dar este clar că se purtau discuții despre ceea ce azi am considera alegeri sustenabile.

Secolul al XIX-lea a adus mai multe discuții despre impactul industrializării asupra mediului și societății, iar cetățeni îngrijorați au format grupuri ecologiste, în principal pentru conservarea faunei, cum ar fi Sierra Club, fondat în 1892.

În secolul XX înainta, preocupările legate de mediu au crescut, mai ales după Al Doilea Război Mondial. Așa cum Revoluția Industrială a adus bogăție, un trai mai bun, progres tehnologic și social - dar și îngrijorări serioase legate de sustenabilitate - același lucru s-a întâmplat și în deceniile postbelice.

În 1972, cuvântul sustenabilitate a fost folosit pentru prima dată într-un context apropiat de cel de azi, referitor la viitorul omenirii. O revistă importantă a publicat o serie de articole sub titlul Blueprint for Survival, semnată de peste 30 de oameni de știință care recomandau stilul de viață în comunități mici, dezindustrializate, printre alte sugestii.

Pe 23 iunie 1988, încălzirea globală a devenit un subiect recunoscut la scară largă, după ce un om de știință de la NASA a declarat public că clima se schimbă. În aceeași perioadă, companiile au început să folosească ecologismul ca instrument de marketing.

Atunci a apărut și prima menționare a conceptului de greenwashing. Termenul a fost inventat de Jay Westerveld într-un eseu din 1986, în care critica practicile înșelătoare ale industriei hoteliere precum îndemnarea oaspeților să refolosească prosoapele „pentru binele planetei”, în absența altor măsuri ecologice reale.

În 2015, aproape toate țările lumii au semnat Acordul de la Paris, un tratat cu valoare juridică, menit să limiteze încălzirea globală la 1,5°C. De aici înainte, sustenabilitatea a explodat în era digitală.

Cu ce să înlocuim cuvântul sustenabilitate

Așadar, ne aflăm în punctul în care sustenabilitatea a ajuns, în zilele noastre, să fie sinonim cu multe alte practici, unele mai bune decât altele. Chiar dacă lumea cere practici mai sustenabile, rezultatele sunt adesea dezamăgitoare, iar angajamentele față de Acordul de la Paris sunt date de-o parte. Sensul cuvântului s-a pierdut în zgomot.

După cum spune și Lisa Fernandes, femeia din spatele organizației non-profit Resilience, într-unul dintre articolele sale, termenul sustenabil, fie că ne place sau nu, este un trigger word care poate diviza rapid comunități care ar trebui să colaboreze și să caute soluții. Adevărata soluție nu este să căutăm un nou termen umbrelă, ci să conștientizăm cum îl folosim pe cel de acum, să îl folosim educat și să ne facem intențiile clare.

„Dacă un cuvânt precum „sustenabil” ajunge să îndepărteze imediat jumătate dintre vecinii mei, poate că nu ar trebui să fiu atât de atașat de folosirea lui - chiar dacă practicile promovate sunt, în sine, foarte bune. Să renunțăm la termenii care nu ne mai servesc pe noi și pe comunitățile noastre, ca să putem ajunge la conversațiile reale, importante, undeva dincolo de diferențele care ne despart,” scrie Lisa.