Raportarea non-financiară are un rol foarte important în combaterea riscurilor cu care se confruntă omenirea, de la încălzirea globală, la sărăcie, poluare și conflicte sociale. Companiile nu mai pot ignora impactul lor asupra mediului și societății.

Este necesar ca acestea să abandoneze paradigma creșterii profitului ca singur scop al activităților lor. În prezent, consumatorii cer aceste informații esențiale de la marile companii, ceea ce poate fi un risc pentru acestea, deseori utilizând raportarea nefinanciară ca un instrument de greenwashing.

Principala provocare cu care se confruntă companiile care raportează rezultatele ESG este legată de lipsa unui standard internațional după care să se ghideze.

Momentan, în Uniunea Europeană, există cinci standarde care reglementează raportarea în domeniul sustenabilității - Non-Financial Reporting Directive (NFRD), Sustainable Finance Disclosure Regulation (SFRD), The EU Taxonomy, EU Conflict Minerals Regulation, German Supply Chain Act, iar în Statele Unite, principalele reglementări sunt următoarele: 2010 Climate Change SEC Guidance, Uyghur Forced Labor Protection Act, Equal Opportunity Act, Dodd-Frank.

Ca soluție la această provocare, Comisia Europeană propune un cadru legislativ care să conducă spre obținerea neutralității climatice până în 2030 de către statele membre și care să contribuie la refacerea economică post-pandemia Covid19 prin intermediul Pactului Verde European.

În ceea ce privește raportarea non-financiară, Comisia stabilește cerințele esențiale în legislație, dar permite abordarea detaliilor tehnice prin intermediul standardelor menționate.

Raportarea non-financiară devine utilă pentru companii doar în momentul în care acestea devin conștiente că informațiile cu privire la impactul lor asupra mediului, societății și guvernanței corporative creează valoare pe termen mediu și lung.

Înțelegerea conexiunii dintre indicatorii de performanță financiari și cei non-financiari poate conduce la o mai bună înțelegere a organizației, a rolului ei în economia globală și a felului în care aceasta își poate asigura existența pe termen mediu și lung.

Descoperiți aici un exercițiu care vă poate ajuta să înțelegeți cum pot fi convertite informațiile din raportarea non-financiară în informații utile cu privire la raportarea financiară.