Noul Suzuki Swift, lansat chiar anul acesta, are un motor pe benzină de 1.2 litri în 3 cilindri care este echipat și cu un sistem mild hibrid. Acest sistem folosește o baterie de 12 de volți și este identic cu cel de pe Suzuki Ignis, un alt model Suzuki gândit pentru orașele aglomerate. Pe Vitara, sistemul mild hibrid este conectat la o baterie de 48 de volți, deci e ceva mai potent.

Ce implică un mild hibrid și cu ce te ajută el la condus? Am mai scris pe Green Start-Up despre mașinile hibrid și despre diferențele dintre cele trei sisteme, respectiv mild hibrid, plug-in hibrid și hibridul complet, dacă vrei să citești în detaliu despre toate aceste sisteme.

Ce este un mild hibrid și de ce e bun pentru o mașină de oraș

Pe scurt, un mild hibrid te ajută la pornirea de pe loc, tot el pornește motorul termic atunci când sistemul start-stop este funcțional și tot acest sistem antrenează și cureaua de accesorii, care ajută, printre altele, la funcționarea sistemului de aer condiționat sau climă, în funcție de model.

Un mild hibrid nu poate merge doar în mod electric niciodată, el doar asistă motorul termic. Nu toate mild hibridele sunt la fel, unele asistă mai mult motorul pe benzină sau motorină, dar asta ridică și costurile de producție și greutatea, pentru că vine la pachet cu o baterie și un motor electric mai mari și mai grele.

Pe Swift ai o baterie litiu-ion cu o capacitate nespecificată, dar funcționează la 12 volți, deci asistența oferită la mers este limitată. Motorul electric are 3 cai putere și un cuplu de 60 Nm, de unde și impulsul modest la accelerație. Totuși, un impuls există, pentru că mașina pleacă energic de pe loc și este vioaie până pe la 60-80 de kilometri pe oră, după care se temperează.

În oraș, Swift este mai mult decât suficient, iar motorul de 1.2 litri aspirat natural în 3 cilindri este o configurație simplă, economică și durabilă. Este cunoscut faptul că japonezii fac motoare excelente, mai ales pe benzină, iar acest motor este fabricat integral de către Suzuki. Pleci destul de repede de la semafor și ajungi repede la viteză de croazieră, dacă ai nevoie, dar consumul va crește dacă mergi sportiv.

Eu am avut 5.7 l/100 km după mers combinat prin oraș, pe autostradă și prin sate, iar după ce am mai mers în coloană vreo oră prin București dimineață, consumul a crescut la 6.1 l/100 km.

Din punctul meu de vedere, este un consum bun și cu siguranță sistemul mild hibrid își face treaba și reduce din consumul suplimentar, dar și din emisii. Pentru că ai motorul electric și bateria, aerul condiționat rămâne pornit chiar și atunci când motorul pe benzină se oprește la semafor, deci aici este un mare plus al sistemului. Ține cont că dacă ai nevoie pentru oarecare motiv să învârți de volan atunci când motorul termic este oprit, nu vei putea, deci hibridul nu oferă asistență la direcție.

Asta se simte și în mers, pentru că direcția este destul de tare, ceea ce poate părea ciudat pe o mașină de oraș, dar în schimb, ai un feedback foarte bun și la drum întins te ajută să controlezi mai bine mașina.

Cum se simte Suzuki Swift în oraș, dar și la drum lung

Swiftul este o mașină de oraș, deci probabil va sta mult în coloană, motorul se va opri și va porni de multe ori, dar poți dezactiva funcția start-stop, dacă vrei. Ai butonul foarte la îndemână pe partea stângă, lângă volan. Chiar dacă e un motor în 3 cilindri, el nu face caroseria să tremure foarte tare, iar pornirea motorului se face „pe nesimțite” tocmai datorită motorului electric, care acționează și ca alternator. Ăsta e un mare plus, pentru că ajută la durabilitatea acestei piese, iar mașina pleacă repede după ce pornește, deci sistemul a fost făcut foarte bine și de asta nici nu am simțit nevoia să dezactivez start-stopul.

La drum întins, Suzuki Swift este neașteptat de bun pentru o mașină mică. Ține minte că vorbim de un model puțin mai mic decât un Yaris și doar puțin mai mare decât un Spring. Stă bine pe drumuri naționale și pe autostradă, chiar și la viteze de 140 de kilometri pe oră. Direcția mai tare ajută la senzația de siguranță, dar și suspensiile sunt reglate pentru a oferi și confort, dar și stabilitate. O să auzi zgomot când treci de 120 km/h, dar e cumva normal pentru clasa ei, unde insonorizarea e gândită să facă mai mult față orașului.

E drept că nu e gândită să fie mașină de concediu și tocmai dimensiunile mai reduse o fac să nu fie printre cele mai confortabile la denivelări, dar se descurcă mai mult decât decent. Pe curbe stă foarte bine, pentru că are garda la sol mică și centrul de greutate destul de jos. Scaunele oferă și ele sprijin suficient cât să te dai mai tare cu ea pe viraje, dacă vrei.

Swift e un model cu adevărat „jucăuș” și tocmai de asta poți să o cumperi cu cutie manuală. Eu am avut varianta cu automată, care este un CVT ce funcționează bine. La viteze mici, de coloană, tinde să mai scuture mașina din când în când și aici se vede cumva lipsa unui hibrid complet, care poate merge doar în mod electric la astfel de viteze. Eu am ales modelul automat la teste pentru că am considerat că este alegerea potrivită pentru un mers în aglomerație, unde este obositor să apeși mereu pe ambreiaj doar ca să te deplasezi câțiva metri.

Suzuki Swift are aproape toate tehnologiile de siguranță

Fiind un model nou, Swift are cam tot ce îi trebuie pentru siguranță, cu un minus pe care l-am observat abia ulterior. Suntem obișnuiți ca mașinile din prezent, indiferent de producător sau de dimensiune, să aibă senzori de parcare și în față, dar și în spate. Swift are cameră de dat cu spatele, care arată ok, te poți folosi fără probleme de ea și are și senzori de parcare pe spate, dar atât.

În partea din față, cei de la Suzuki nu au montat senzori pentru parcare, lucru care poate te va încurca, pentru că ai o capotă curbată în jos și nu prea poți estima cu ușurință extremitățile mașinii. Dacă este mai întuneric afară, te poți folosi de reflexia farurilor, dar tot cred că era bine să avem măcar senzori frontali, dacă nu și frontal-laterali.

Altfel, pe Swift ai tot ce e nevoie pentru un condus în siguranță. Ai avertizare la apropierea de mașina din față, care folosește o cameră ce citește și semnele de circulație, ai controlul tracțiunii, asistență la menținerea benzii, dar și alte funcții comune în prezent. Controlul tracțiunii își face și el treaba foarte bine, iar pentru și mai multă încredere pe carosabil problematic, Swift poate fi echipat și cu sistemul AllGrip. Este vorba de o tracțiune integrală cu diferențial, care poate fi acționată la nevoie sau automat, în funcție de cum simte mașina.

AllGrip te ajută dacă e zăpadă, noroi sau nisip pe jos, de exemplu, iar cei de la Suzuki sunt recunoscuți pentru sistemele de tracțiune integrală durabile și performante pe care le-au fabricat și în trecut.

Confort deplin în oraș și la drum lung în Suzuki Swift

Cum spuneam, Swift se simte confortabilă la interior. Ai spațiu suficient în față, chiar și în spate bancheta este încăpătoare, ai spațiu la cap, iar scaunele nu blochează vederea pasagerilor. Dacă șoferul sau pasagerul din față nu sunt prea înalți și nu își dau scaunul foarte în spate, ceilalți doi pasageri din spate, chiar și adulți, nu o să își dea coate ca să își facă loc. Mai puțin grozav este spațiul din portbagaj, care este de 265 de litri, dar undeva trebuia făcut un sacrificiu pe o mașină așa mică și e bine că măcar cei din spate au fost favorizați.

Poți plia bancheta dacă ai nevoie de mai mult spațiu, care crește până la puțin sub 600 de litri atunci când nu stă nimeni în spate, deci măcar atât.

Ce m-a mai impresionat la Swift a fost construcția. Mă așteptam de la o mașină low-cost și de oraș produsă în 2024 să fie mai firavă, tabla să fie subțire și ușile sau portbagajul să sune „a gol”. Și totuși, Swift mi-a demonstrat că o mașină nouă și accesibilă nu trebuie să fie făcută „pe ieftineală”. Tabla e groasă, ușile nu tremură când le închizi și nici portbagajul, care nu trebuie trântit ca să rămână închis. Da, la interior ai doar plastic pe uși și pe bord, dar este făcut bine, de calitate, iar îmbinările nu lasă de dorit.

Scaunele sunt comode, din textil și au și încălzire pe o treaptă. Aerul condiționat este automat și funcționează și el foarte bine, pentru că mașina nu e nici prea mare, deci se încălzește repede. Nu aș ști să spun dacă volanul este încălzit, pentru că nu am găsit funcția asta, dar apropo de volan și butoane, toate sunt la îndemână, le găsești și te înveți repede cu ele, deci ergonomia în Swift este foarte bună și am apreciat că totul este simplu, fără să se simtă incomplet.

Prețul lui Swift și concluziile motorizării mild hibrid

Noul Swift pornește de la 16.350 de euro pentru varianta cu transmisie manuală, prețul promoțional sugerat de Suzuki fiind de 14.700 de euro și urcă până la 20.400 de euro în varianta cu toate dotările și transmisie CVT, cea pe care am avut-o eu. Având în vedere că un Spring full ajunge tot pe la 20.000 de euro, nu știu ce ați alege voi, dar știu pe ce aș merge eu.

E adevărat că Swift nu e electric și nici măcar complet hibrid nu e, deci nu poate merge doar în modul electric la viteze mici, dar sistemul e suficient de bun cât să reducă emisiile și consumul pe această categorie, să mențină aerul condiționat pornit atunci când motorul pe benzină e oprit și să îl pornească fin și fără smucituri.

Swift e construit foarte solid, are materiale bune, chiar dacă nu premium, finisajele sunt bune și îmbinările sunt așa cum trebuie. Îi lipsesc senzorii de parcare pe față, dar fiind o mașină mai mică, poate nu o să-ți lipsească așa tare. În oraș se descurcă foarte bine și te poate duce și în concedii, dacă nu ai familie numeroasă.

Cât despre mild hibrid, nu consider că este neapărat un sistem pentru viitorul mediu-îndepărtat. Nu poate merge doar în electric și nu reduce consumul de carburant la fel de mult ca un hibrid complet sau un plug-in. Are avantajul costului redus atunci când îl achiziționezi, e simplu și nu adaugă multă greutate, dar cam aici se opresc avantajele. E clar mai bine să ai un mild hibrid decât să nu îl ai deloc, dar pentru viitorul îndepărtat, hibridul complet și plug-in-ul sunt variantele optime.