Dacă ești fan science-fiction, cu siguranță ai auzit de genul artistic, literar, cultural și esteticul pe care îl reprezintă „Cyberpunk”: o lume distopică, plină de metal și oameni care au nevoie de modificări și tehnologii străine în propriile corpuri pentru a face față poluării care domină lumea alături de lăcomia oamenilor din umbre.

În mod ironic, termenul datează încă din 1980, când Mike Pondsmith a creat un table-top role-playing game cu același nume (care a dus și la crearea jocului video „Cyberpunk 2077”), pe care îl numește „un avertisment, nu o aspirație.”

„Tehnologia este cu câțiva pași mai avansată, dar în acest univers, tehnologia nu este bună pentru oameni. Poluarea este de necontrolat, crimele sunt în creștere și inegalitatea socială și economică este acceptată,” spune creatorul pentru BBC.

Cu toate astea, există și un altfel de viitor imaginat, un act de rebeliune împotriva corupției și pesimismului povestite de Cyberpunk. O lume bazată pe comunități strânse, care se ajută reciproc și care folosesc tehnologia pentru a susține și utiliza natura, nu pentru eliminarea ei.

Această mișcare se numește Solarpunk, și visează la o lume unde natura și beneficiile ei sunt integrate în lumea noastră urbană, fără presiunea economică sau individualismul încurajat de capitalism. De la o mișcare la o ideologie de schimbare poate fi un singur pas.

Ce este Solarpunk

Termenul „solarpunk” a fost folosit pentru prima oară într-un blog din 2008 numit „De la Steampunk la Solarpunk” și este un gen de ficțiune și o mișcare socială care se concentrează pe energie regenerabilă, viața în armonie cu natura și un viitor mai bun imaginat prin ambele.

Solarpunk pune accent pe obiectele realizate manual (în contrast cu produsele fabricate în masă și promovarea consumerismului), pe economie circulară, reutilizarea de materiale și pe comunitate, iar aspectul „punk” provine din natura sa anti-autoritate, anti-capitalistă, care prioritizează bunăstarea planetei.

Tehnologiile verzi, orașele accesibile pietonilor, vegetațiile bogate și lumina solară sunt elemente frecvente ale esteticii solarpunk. O astfel de societate își propune să fie în egală măsură comunitară, durabilă și avansată din punct de vedere tehnologic. Conform Build In, câteva dintre temele de bază abordate de acest curent sunt frumusețea estetică, descentralizarea rețelelor sociale și conștientizare ecologică și proiectarea pe termen lung.

Ca reper estetic, curentul Art Nouveau stă la baza Solarpunk-ului, pentru formele inspirate din natură ale arhitecturii, cât și stilul ornamental și accesibil, care să ofere locuitorilor un sentiment plăcut, pete de culoare și puncte de interes. De ce este esențial?

Pentru că arhitectura și lumea din jurul nostru ne afectează percepția și funcțiile cognitive. Clădirile și orașele ne pot influența starea de spirit și bunăstarea, iar unele studii arată faptul că celule specializate din regiunea hipocampului din creierul nostru sunt sensibile la geometria și organizarea spațiilor unde locuim.

Mai mult, încă de la începuturile sale, solarpunk-ul a fost strâns legat de tehnologie și descentralizare. De aceea, tehnologii descentralizate precum rețelele peer-to-peer, blockchain-ul și Web3 atrag interesul adepților solarpunk care doresc să transforme această viziune în realitate.

Cât despre conștientizare ecologică și proiectare pe termen lung, această mișcare își dorește implementarea de arhitectură verde, cu păduri verticale, proiecte de reciclare a apelor uzate, încălzirea geotermală și grădini urbane sau sere integrate în orașe.

Greenwashing: inamicul mișcării solarpunk

Cu toate că, în teorie, mișcarea solarpunk este una care pare pozitivă, aceasta se confruntă cu scepticism din cauza lipsei unei viziuni clare cu privire la funcționarea economică și politică a unei astfel de lumi, cât și îngrijorări cu privire la greenwashing.

Un exemplu de greenwashing vine chiar dintr-o reclamă la un brand de iaurt numit Chobani, care a lansat o serie de animații pentru a-și promova produsele. Printre acestea, este și videoclipul animat „Dear Alice”, care ilustrează o lume solarpunk.

Este ironic, deoarece solarpunk își dorește să lupte împotriva consumerismului și capitalismului, a metodelor de a promova nevoia de a cumpăra și individualismul din lumea privată a afacerilor.

Ca majoritatea subculturilor născute pe internet, platforma pe care este răspândită o anumită mișcare influențează inevitabil felul în care acea viziune este percepută și acceptată de publicul larg (de exemplu, aplicația X este adesea percepută ca o aplicație cu un public agresiv și pesimist, în timp ce Facebook este asociat cu un public mai în vârstă - astfel de percepții interferează cu felul în care o mișcare, fie ea bună sau rea, este văzută de lumea din exterior).

Deși frumusețea vizuală a unui viitor solarpunk este adesea pusă în prim-plan de platforme precum Tumblr sau Pinterest, există riscul ca adepții mișcării să fie captivați de estetic și să uite complet rădăcinile sociale sau de mediu ale mișcării. Pe scurt, riscă să devină ceva performativ.

Exemple de Solarpunk în viața reală

Chiar și cu riscul de a deveni performativ, acest curent nu a apărut de nicăieri. Solarpunk-ul își are originile în ficțiune, dar are rădăcini inclusiv în proiecte arhitecturale din lumea reală, care ne arată fragmente din acest viitor la care putem aspira și pe care îl putem construi. Iată câteva exemple:

Bosco Verticale - Milano, Italia

Bosco Verticale este un complex rezidențial format din doi zgârie-nori din Milano, proiectat de Boeri Studio și inaugurat în 2014. Clădirile, cu o înălțime de aproximativ 116 metri, găzduiesc pe fațadele lor peste 100 de specii de vegetație, precum arbori, arbuști și plante.

Gardens by the Bay - Singapore

Gardens by the Bay este un parc urban de natură situat în regiunea centrală a Singapore. Deschis în 2011, parcul găzduiește peste 1.5 milioane de plante provenite de pe toate continentele și îmbină elemente botanice și arhitecturale.

Oasia Hotel DownTown - Singapore

Oasia Hotel DownTown este un hotel verde în Central Business District, Singapore, care este un prototip care și-a dorit extinderea și îmbunătățirea utilizării terenurilor în zone urbane. Spre deosebire de zgârie-norii închiși la culoare pe care îi vedem la tot pasul, acest „turn viu” îmbină natura cu arhitectura modernă.