Cremele de protecție solară conțin compuși chimici cunoscuți sub numele de poluanți pseudo-persistenți (care intră constant în contact cu mediul maritim), care blochează razele ultraviolete (UV) ale soarelui și pot provoca albirea și deformarea coralilor sau chiar reducerea fertilității peștilor, conform The Guardian.

14.000 de tone de cremă solară în oceane

Industria globală a cremelor de protecție solară este în plină expansiune, cu vânzări estimate la 13.6 miliarde de dolari până în 2028, iar aceste produse sunt eliminate în oceanele lumii în cantități surprinzător de mari.

Un raport publicat în jurnalul Marine Pollution Bulletin a analizat peste 110 publicații legate de cremele de protecție solară, filtrele UV și impactul lor eco-toxicologic asupra mediului. Se estimează că între 6.000 și 14.000 de tone care formează o barieră UV ajung anual doar în zonele cu recife de corali și limitează accesul la razele de soare ale vieții maritime.

Un studiu prezentat în același raport a calculat că, dacă presupunem că 50% din crema aplicată se spală, iar o persoană folosește în medie 36g de cremă, reaplicată la fiecare 90 de minute, o singură plajă cu 1.000 de vizitatori ar putea elibera 35 kg de substanțe chimice în ocean.

Bariera UV a fost detectată în mediile marine din întreaga lume, de la zone turistice aglomerate la locații mai izolate, precum Antarctica. Aceasta se formează în mediul marin atât în mod direct, prin înot, cât și indirect, prin dușurile de pe plajă sau prosoapele folosite pentru a șterge pielea acoperită cu cremă solară.

Cel mai frecvent compus întâlnit în filtrele UV este benzofenona (benzophenone), care sunt considerate substanțe persistente și toxice. Benzofenona-3, un ingredient comun în cremele de protecție solară și produsele cosmetice, este în prezent investigat de European Chemicals Agency ca un posibil perturbator hormonal pentru pești.

Tehnologiile de tratare a apei, ineficiente

Poluarea cu aceste bariere UV a fost detectată și în practicile agricole, atunci când apa reciclată din stațiile de epurare a apelor este folosită ca îngrășământ pentru sol.

În același timp, tehnologiile tradiționale de tratare a apei și a apelor uzate, precum ozonarea (un proces chimic care utilizează gaz de ozon pentru a elimina poluanții), s-au dovedit ineficiente în reducerea toxicității filtrelor UV.

„Tot mai multe tipuri de creme de protecție solară ajung în mediu, iar contaminanții apar în toate combinațiile posibile,” spune profesorul Awadhesh Jha, co-autor al studiului și profesor de toxicologie genetică și ecotoxicologie la Universitatea din Plymouth.

Pentru o mai bună înțelegere a problemei poluării cu creme solare, studiul recomandă extinderea cercetărilor în diverse regiuni geografice și testarea efectelor asupra vieții marine în diferite etape ale dezvoltării acesteia.