Obiectivul acestei cercetări a fost de a extrage din tabloul general al populației României o imagine clară a categoriilor vulnerabile și invizibile din societatea românească, a problemelor pe care le au, dar și a posibilelor soluții. Studiul, care a analizat în profunzime șase grupuri vulnerabile, a mai relevat că frecvența discriminării percepute este de două ori mai mare la persoanele din grupurile invizibile.

Cele șase grupuri invizibile analizate au fost: fermierii de subzistență, micii antreprenori, familiile monoparentale, muncitorii la negru, șomerii cu vârsta între 55 și 64 de ani și pensionarii în risc de sărăcie și excluziune socială.

Potrivit datelor obținute din cercetare, milioane de români fac parte din cel puțin unul dintre aceste grupuri și includerea lor în economia formală ar putea angrena contribuții cumulate la bugetul național de aproximativ 4 miliarde de lei lunar.

Cine sunt adulții din categoriile sociale vulnerabile?

Fermierii de subzistență. În prezent, în România sunt peste 548.000 de ferme de subzistență, care generează un venit brut pe gospodărie de 553 de lei. În ciuda faptului că fermierii de subzistență sunt percepuți pozitiv de către societate și că produsele lor sunt considerate mai bune și mai ieftine decât cele din supermarket, ei se consideră una dintre cele mai precare categorii sociale. Cercetarea a relevat că, pentru a-și îmbunătăți nivelul de trai, membrii acestui grup au nevoie de competențe de management și de înțelegere a legislației, alături de resursele necesare pentru a crește gradul de asociere și pentru a accesa piețe cu un flux de desfacere constant.

Micii antreprenori. 36% dintre români spun că au folosit cel puțin o dată servicii livrate de antreprenorii din zona de gig economy (de exemplu cei care prestează servicii pe platforme precum Uber, Bolt, Glovo). 84% dintre români au o părere foarte bună despre antreprenori, procent care crește la 91% în rândul tinerilor. În egală măsură, antreprenorii au cel mai ridicat nivel de stimă de sine, însă se simt printre cei mai discriminați dintre toate segmentele sociale analizate, alături de muncitorii la negru.

În România sunt peste 272.000 de familii monoparentale, iar părinții singuri resimt o presiune foarte mare de timp: sunt stresați că nu sunt suficient de mult alături de copii, dar, în același timp, au nevoie să fie integrați pe piața muncii cu normă întreagă pentru a face față cheltuielilor. Astfel, principala problemă identificată la această categorie este lipsa instituțiilor care pot asigura supravegherea copiilor în condiții accesibile sau incompatibilitatea dintre programul acestora și programul obișnuit de muncă.

La nivel declarativ, 19% dintre respondenți cunosc pe cineva care lucrează la negru și, potrivit estimărilor, sunt peste 537.000 de persoane care prestează muncă nedeclarată. La nivelul anului 2022, economia informală a României este estimată la 29,03% din PIB. Cei care fac parte din această categorie nu au acces la servicii sociale sau de sănătate, iar cei mai mulți trăiesc de pe o zi pe alta și au dificultăți în a beneficia de sprijin financiar sau în a participa la cursuri de pregătire pe termen lung. Din punct de vedere socio-demografic, riscul de a lucra la negru este semnificativ mai ridicat în rândul bărbaților, al tinerilor, în București și în urbanul mare (peste 200.000 de locuitori), dar și al familiilor monoparentale. Lucrătorii la negru, alături de fermierii de subzistență înregistrează cel mai ridicat nivel de neîncredere în sistemul de pensii (56%).

Peste 78.000 de români care au între 55 și 64 de ani sunt șomeri și jumătate dintre ei nu știu nimic despre cât va fi cuantumul lunar al pensiei lor, deși sunt aproape de vârsta de pensionare. În plus, 44% dintre cei din acest segment de vârstă preferă să aibă un stil de viață mai bun astăzi decât să economisească pentru pensie. Șomerii din această categorie au cea mai mare dificultate în a-și găsi un loc de muncă și au cel mai mic nivel de înțelegere asupra modului de funcționare a sistemului de pensii. O mare parte a categoriei șomerilor de peste 55 de ani duce lipsa unor competențe relevante pentru piața actuală a muncii, precum competențele digitale și cele de navigare prin procesul de angajare și de gestionare a relației cu angajatorul. În lipsa unui partener de mediere a procesului, pot ieși cu greu din categorie, relevă concluziile cercetării.

Dintre cei peste 5 milioane de pensionari, 1,46 de milioane au un venit lunar de 1.122 de lei și sunt expuși riscului de sărăcie și excluziune socială. 56% dintre români au încredere puțină și foarte puțină în faptul că sistemul de pensii de stat le va asigura un trai decent. Mai mult, gândindu-se la capacitatea lor de a-și asigura un trai decent la pensie, mai bine de 4 din 10 români au puțină și foarte puțină încredere că vor reuși. Dincolo de lipsa de bani, pensionarii în risc de sărăcie și excluziune socială simt amplificat și alte probleme care vin odată cu vârsta pensionării: lipsa de resurse economice și materiale suficiente; lipsa de respect și de susținere din partea celorlalți; lipsa de oportunități de socializare și de petrecere a timpului liber; accesul la servicii de îngrijire.

Studiul a fost realizat în perioada aprilie – septembrie 2022 printr-o metodologie care a presupus trei etape: etapa de desk research, pentru configurarea grupurilor țintă, prin aplicarea unui chestionar online pe 800 de respondenți prin care au fost evaluate gradul de influență față de puterea politică și gradul de favorabilitate de care se bucură în fața societății; cercetarea calitativă – 24 de interviuri în profunzime cu persoane din fiecare grup țintă și ONG-uri implicate în acțiuni dedicate grupurilor țină; cercetarea cantitativă a presupus 1.000 de interviuri față în față, eșantion reprezentantiv la nivel național.