Conform unui studiu publicat în NPJ Climate Action, această strategie ar putea elimina anual până la 1 miliard de tone de dioxid de carbon din atmosferă, dar implică riscuri ecologice majore pentru ecosistemele arctice.

Potrivit New Scientist, arborii coniferi vulnerabili la incendii ar putea fi transportați de râuri precum Yukon și Mackenzie, urmând să se scufunde în aproximativ un an. Odată ajuns la mare adâncime, lemnul ar rămâne într-un mediu rece și sărac în oxigen, ceea ce i-ar permite să stocheze carbonul pentru mii de ani.

Posibile efecte asupra mediului

Criticii avertizează că transportul masiv al trunchiurilor ar putea afecta biodiversitatea locală și ar genera efecte secundare, precum inundații, topirea permafrostului și eliberarea de metan.

„Putem ajunge în situația în care lemnul contribuie la sechestrarea marină a carbonului, dar favorizează eliberarea lui pe uscat”, a declarat Merritt Turetsky, cercetătoare la Universitatea din Colorado Boulder.

Există, de asemenea, riscul ca defrișările să depășească capacitatea naturală de regenerare a pădurilor.

Lecții din trecut și precauții

Geologul Morgan Raven, de la Universitatea din California, Santa Barbara, consideră că ideea merită explorată, amintind că, în trecut, depozitele naturale de lemn transportate spre oceane ar fi contribuit la răcirea climei în perioada Paleocen-Eocen, acum circa 56 de milioane de ani.

Totuși, cercetătorii subliniază că nu toate zonele fundului oceanic arctic sunt potrivite pentru conservarea lemnului și că o astfel de intervenție trebuie evaluată cu prudență.