Conform SpaceDaily, cercetătorii au descoperit că intervențiile periodice prin foc pot menține „carbonul stabil” în ecosistemele forestiere, chiar dacă pe termen scurt eliberează o parte din el în atmosferă.

Cum funcționează arderea controlată

Studiul a fost realizat de o echipă de la University of California, Berkeley, la Blodgett Forest Research Station. Cercetătorii au comparat timp de două decenii parcele de pădure gestionate prin ardere controlată cu altele lăsate fără intervenție.

Rezultatele arată că pădurile arse periodic își păstrează mai bine arborii mari și rezistenți la foc, precum pinul Ponderosa și Sugar Pine.

În schimb, în pădurile neatinse, competiția dintre copaci, stresul climatic și acumularea de material inflamabil duc la slăbirea ecosistemului și la pierderea capacității de stocare a carbonului.

Beneficiile pe termen lung

Chiar dacă arderea controlată eliberează temporar dioxid de carbon, analiza arată că, în decurs de câțiva ani, pădurea își recapătă și depășește capacitatea inițială de absorbție. Trei cicluri de ardere programată au fost suficiente pentru ca biomasa totală și stocurile de carbon să se stabilizeze și, în unele cazuri, să crească.

Cercetătorii susțin că această practică reduce riscul de incendii catastrofale, care pot distruge complet ecosistemul și elibera cantități mult mai mari de carbon. Astfel, arderea controlată contribuie indirect la atenuarea schimbărilor climatice și la protejarea biodiversității forestiere.

Concluziile studiului au o relevanță directă pentru politicile de mediu, în special în regiunile predispuse la incendii forestiere. În locul protecției pasive, cercetătorii recomandă o gestionare activă a pădurilor, combinând arderea controlată cu tăieri selective și replantări.

Metoda este considerată o soluție bazată pe natură, capabilă să reducă emisiile și să crească reziliența pădurilor.