Comparativ cu 2012, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) preconizează o creștere masivă a cererii de produse agricole de 50% până în 2050. În America de Sud, aproximativ 71% din pădurile tropicale au fost înlocuite cu pășuni, iar alte 14% au fost pierdute pentru producția de hrană pentru animale. Unul dintre succesele cheie ale COP26 a fost angajamentul liderilor mondiali de a pune capăt defrișărilor până în 2030.

Din punct de vedere al climei și al carbonului, știm că tăierea copacilor la această scară este devastatoare. Dar impactul este mai profund: 75% din apa dulce accesibilă la nivel mondial provine din bazinele hidrografice împădurite. În condițiile în care 80% din populația lumii se confruntă cu o amenințare la adresa securității apei, copacii joacă un rol foarte important în stoparea deșertificării și în prevenirea eroziunii solului. De asemenea, ei protejează împotriva inundațiilor în zonele de coastă și adăpostesc un număr mare de specii, dintre care multe sunt polenizatori importanți pentru culturi.

Deci, ce putem face? Reducerea cantității de produse de origine animală va avea un impact uriaș. Înlocuirea sursei de proteine ar putea veni sub forma unei ciuperci.

Oamenii de știință au descoperit o ciupercă numită Lactarius indigo sau pălăria de lapte albastră, ce crește pe copaci și în jurul acestora. Aceste ciuperci sunt bogate în fibre alimentare și acizi grași esențiali și are extracte care demonstrează proprietăți antibacteriene și ar avea capacitatea de a distruge celulele canceroase.

În lucrarea „A novel approach to combine food production with carbon sequestration, biodiversity and conservation goals”, oamenii de știință descriu modul de cultivare a acestei specii, de la izolarea în laborator până la crearea de tineri puieți de copac cu rădăcini inoculate cu această ciupercă simbiotică. Acești arbori pot fi apoi plantați la scară largă în zone climatice adecvate, din Costa Rica până în SUA. Pe măsură ce parteneriatul dintre copac și ciupercă se maturizează, aceștia încep să producă aceste ciuperci.

Agricultura pe terenurile împădurite defrișate este dominată de producția pastorală de carne de vită, unde se produc aproximativ 4,76-6,99 kg de proteine pe hectar pe an. Dar, dacă acest sistem ar fi înlocuit cu plantarea de copaci care găzduiesc ciuperca de pălărie de lapte, aceeași parcelă de teren ar putea produce 7,31 kg de proteine în fiecare an. Ciupercile pot fi consumate în stare proaspătă, prelucrate sau conținutul de proteine poate fi extras pentru a produce alte produse alimentare.

Acest lucru ar duce la o producție mai mare de alimente, cu toate beneficiile pe care le aduc pădurile și fără sarcinile de mediu ale agriculturii intensive, cum ar fi îngrășămintele, utilizarea apei sau cultivarea de furaje suplimentare. Creșterea bovinelor contribuie la schimbările climatice prin emiterea de gaze cu efect de seră, dar, pe măsură ce acești copaci inoculați cu ciuperci cresc, ei absorb carbonul din atmosferă, contribuind astfel la lupta noastră împotriva crizei climatice. Așadar, pe lângă faptul că produce mai multă hrană, procesul poate, de asemenea, să îmbunătățească biodiversitatea, să contribuie la conservare, să acționeze ca un rezervor de carbon pentru gazele cu efect de seră și să ajute la stimularea dezvoltării economice în zonele rurale.