O rețea complexă de inovații

Studiul MIT identifică 81 de inovații – de la tehnici de tăiere a siliciului (wire-sawing), care reduc risipa, până la reforme legale care accelerează autorizările. Surse variate precum industria semiconductorilor, prelucrarea metalelor și sticla au contribuit la reducerea costurilor panourilor fotovoltaice. Potrivit Euronews.green, Ember, un think tank specializat în energie, spune că aceste progrese vin alături de efectul „learning-by-doing” și economiile de scară, care amplifică impactul lor.

O economie de scară apare atunci când o companie sau o industrie reușește să reducă costul de producție per produs pe măsură ce crește producția. Cu alte cuvinte, cu cât volumul producției crește, cu atât costurile per produs scad.

În iunie 2025, energia solară a generat mai multă electricitate decât oricare altă sursă în UE, un reper simbolic ce reflectă saltul investițiilor. Anul trecut, investițiile globale în regenerabile au atins aproximativ 1,7 trilioane de euro, cu 685 miliarde de euro mai mult decât în combustibili fosili. Aceste schimbări înspre regenerabile creează un climat în care evoluțiile mici pot genera creșteri rapide și durabile.

Noi frontiere pentru fotovoltaice: software, robotică și modularitate

Pentru următoarea etapă, autorii propun direcții inovatoare: instrumente de design asistate de AI, robotică pentru instalare mai rapidă și integrare mai facilă cu rețeaua electrică. Modularitatea devine centrală, astfel încât componente standardizate se produc și instalează mai simplu, un model deja vizibil în baterii.

Partea de fotovoltaice se dezvoltă intens, dar apare o problemă: panourile durabile, proiectate pentru o durată de viață de peste 30 de ani, nu sunt gândite pentru dezasamblare ulterioară și reciclare. Dificultățile ridică semne de întrebare privind deșeurile generate în viitor. În consecință, cercetătorii explorează metode de reciclare mai accesibile și proiectează deja panouri ușor de reparat sau reutilizat.

Nici pentru turbinele eoliene situația nu este mai simplă. Deși în jur de 80-95% din materialele ce se regăsesc într-o centrală eoliană, printre care cuprul, oțelul și betonul pot fi reciclate, experții sunt de părere că deșeurile generate din demontarea lor va ajunge la 43 de milioane de tone până în 2050.

„Deși aceasta este o analiză în retrospectivă, putem învăța ceva valoros pentru o strategie de viitor”, spune Jessica Trancik, cercetătoare în cadrul MIT.