Potrivit Euronews.green, ibisul a început să devină problematic cel mai probabil după ce a scăpat din captivitate sau după ce a fost lăsat liber și s-a înmulțit necontrolat. Similar nutriei sud americane, această specie nu are prădători naturali în zonă, iar astfel a început să domine peisajul nestingherită.

Speciile adaptabile reprezintă cel mai mare pericol pentru ecosisteme

Peisajul în care trăiește ibisul este format din zone mlăștinoase cu copaci, acolo unde își face și cuibul. Dat fiind faptul că în ultima vreme schimbările climatice și seceta au provocat uscarea anumitor terenuri, păsările au început să migreze către zonele mai umede, cum ar fi nordul Italiei.

Andrea Ravagnani, cercetător în cadrul AsOER Ornithologists Association of Emilia-Romagna, a declarat că „fenomenul este răspândit pe întreg teritoriul regiunilor Emilia-Romagna. Ibisul sacru a început să populeze masiv regiunile Bologna, Modena sau Ferrara.”

Ibisul se află de aproape un deceniu pe lista Uniunii Europene de specii invazive, iar reglementările europene privind prevenția, managementul și răspândirea speciilor invazive reprezintă unul dintre cele mai mari pericole privind biodiversitatea și ecosistemele. Totodată, riscurile pe care aceste specii îl prezintă sunt accentuate de schimbările climatice, transport sau turism.

Alimentația ibisului poate cauza efecte dincolo de pierderea biodiversității

Dincolo de faptul că ibisul se hrănește în mare parte cu amfibieni, cu ouăle și puii altor păsări, în alimentația acestui animal există și lucruri mai puțin naturale. Larvele și insectele care trăiesc în gropile de gunoi fac și ele parte din meniul ibisului, ceea ce amplifică riscul de îmbolnăvire la alte animale sau chiar la oameni.

Ibisul trăiește în general în Africa, Iraq și Yemen, însă în 1700, o pereche de ibiși a fost adusă în Franța, iar un secol mai târziu, păsările au început să fie văzute și în Austria sau Italia. Până în 1980-1990, populația lor a crescut și a ajuns să acopere mare parte din vestul Franței și chiar Peninsula Iberică, dar programele de eradicare au reușit să le țină numărul sub control în mare parte. În prezent, circa 10.000 de ibiși trăiesc în Italia.