Potrivit publicației New Scientist, ritmul accelerat al topirii arată cât de vulnerabili pot fi și alți ghețari, mai mari, aflați în condiții similare. Cercetătorii atrag atenția că această dinamică ar putea fi un precursor al unor schimbări mult mai ample la nivelul calotei glaciare antarctice.

Ce au descoperit cercetătorii

Studiul, publicat în Nature Geoscience, arată că ghețarul Hektoria, situat pe coasta estică a Peninsulei Antarctice, a pierdut până la 8 km de gheață în numai două luni.

Este un ritm de aproximativ zece ori mai rapid decât cel observat la orice alt ghețar „ancorat” (grounded glacier) monitorizat până acum.

Deși Hektoria este relativ mic comparativ cu giganții din vestul Antarcticii, structura sa arată cât de repede poate colapsa o masă de gheață atunci când condițiile subglaciare o permit.

De ce s-a produs retragerea atât de rapidă

O combinație de factori a declanșat prăbușirea record. Cercetătorii au identificat două cauze principale:

  • Topografia subglaciară plană, care a permis ghețarului să alunece ușor pe măsură ce s-a subțiat, permițând apei să pătrundă dedesubt și să accelereze desprinderea gheții.

  • Pierderea gheții plutitoare de la frontul marin, care funcționa ca un tampon natural. Odată dispărută, ghețarul a devenit expus la valuri și la temperaturi oceanice mai ridicate.

Deși Hektoria nu contribuie semnificativ la creșterea nivelului mărilor din cauza volumului său relativ mic, comportamentul său servește drept avertisment. Dacă mecanisme similare se manifestă la ghețari mult mai mari, precum Thwaites sau Pine Island, efectele asupra nivelului oceanului global ar putea fi accelerate dramatic.

Cercetătorii recomandă extinderea monitorizării asupra altor ghețari care prezintă fundații similare și pierderi de gheață plutitoare.