Proiectul GRAIL, susținut de o finanțare de 16 milioane de lire sterline din partea Advanced Research and Invention Agency (ARIA) din Marea Britanie, își propune să îmbunătățească datele cu privire la cantitatea de apă dulce care ajunge în Atlanticul de Nord din topirea ghețarilor Groenlandei, conform New Scientist.

Aceste date sunt esențiale pentru a oferi estimări legate de ritmul de creștere a nivelului mării în următorul secol. Mai mult, aceste date îi vor ajuta pe cercetători să afle cât de repede va slăbi fenomenul numit AMOC, un curent oceanic important care transportă nutrienți și apă caldă din tropice spre Europa de Nord datorită schimbărilor climatice.

Afluxul rece care poate afecta Regatul Unit și Europa de Nord

Oamenii de știință sunt îngrijorați că un aflux uriaș de apă rece din Arctica ar putea slăbi AMOC până la punctul unei prăbușiri ireversibile ale ghețarilor, eveniment posibil în următoarele câteva decenii. Acest scenariu ar avea efecte devastatoare pentru Regatul Unit și statele din nordul Europei, dar există mari incertitudini legate de momentul în care ar putea avea loc o astfel de prăbușire.

„Întreaga idee din spatele GRAIL este să înțelegem cât de repede se topește calota glaciară a Groenlandei și cât de repede ajunge acea apă dulce în Atlanticul de Nord,” spune Kelly Hogan de la British Antarctic Survey, organizația care conduce proiectul GRAIL.

Desprinderea aisbergurilor este un proces deosebit de important, deoarece astfel de evenimente pot destabiliza gheața din interiorul calotei, care apoi migrează spre ocean, a explicat Ian Willis de la Universitatea Cambridge, neimplicat în proiect. „Dacă gheața de la marginea unei limbi glaciare plutitoare se desprinde, atunci se elimină o un punct de susținere pentru gheața interioară, ceea ce va duce la curgerea acesteia mai rapid spre ocean.”

Prima expediție cu drone și submarine, în 2026

Evaluarea precisă a desprinderii aisbergurilor de pe ghețarii Groenlandei este cunoscută ca fiind dificilă și periculoasă. Aceasta presupune ca cercetătorii să apropie diverse instrumente de marginile uriașe de gheață care se pot prăbuși în orice moment pentru a măsura temperatura, salinitatea și turbulențele apei care le înconjoară.

Pentru a evita aceste riscuri, proiectul GRAIL va folosi o flotă de submarine autonome și drone aeriene, cu lungimi între 1 și 4 metri, care vor colecta date odată cu prima lor expediție care va avea loc în 2026. Acestea sunt dotate cu senzori și software-uri suplimentare pentru a putea opera ca o rețea circulară. Ele vor fi lansate simultan, în misiuni coordonate, la doi ghețari specifici, folosind drept „navă mamă” vasul britanic de cercetare polară RSS Sir David Attenborough.

Dacă expediția va avea succes, datele colectate vor fi analizate și introduse în modelele climatice folosite de cercetători pentru a prezice creșterea nivelului mării și riscul opririi AMOC.