Navele care transportă bunuri în containere sau navele petroliere produc cea mai mare parte din zgomotul care produce confuzie animalelor marine, iar navele de dimensiuni mari produc până la 190 de decibeli sub apă, echivalentul unui trăsnet lovind pământul sau unui avion care decolează.

Potrivit The Guardian, populația de balene Southern Resident din zona Mării Salish, aflată în lângă Vancouver și Seattle, a scăzut de la peste 90 de balene în 1990, până la aproximativ 70 în prezent. Asta înseamnă că aproximativ una sau două astfel de exemplare de balene ucigașe au fost pierdute în fiecare an, fără ca altele să fie născute și crescute.

În 2005, această specie a fost trecută pe Lista Animalelor în Pericol a SUA, iar motivele pentru scăderea populației sunt pe de-o parte zgomotul generat de nave, iar de cealaltă parte chimicalele scurse în ocean și scăderea numărului de pești ce reprezentau dieta acestor animale.

Balenele ucigașe se bazează pe ecolocație pentru a putea vâna, iar zgomotul le reduce drastic capacitatea de a putea găsi hrană. De exemplu, dacă o balenă se află la 200 de o navă care transportă containere sau la 100 de metri de o ambarcațiune cu motor de mici dimensiuni, eficiența ecolocației animalului scade cu 95%, iar acest lucru „orbește” balena, care nu mai poate vâna în momentul respectiv.

Sunetele nu doar că permit animalelor marine să comunice și audă, dar ele se folosesc de sunete pentru a „vedea” lumea din jurul lor, deoarece cu cât se afundă mai mult în ocean, cu atât scade vizibilitatea. De asemenea, chiar și spre suprafață, nivelul de poluare le scade vizibilitatea la o distanță de un corp .

Cu ajutorul sunetului, animalele marine pot determina mărimea obiectelor, forma și chiar consistența.

Populația somonului chinook, care reprezintă una dintre alimentele de bază ale balenelor Southern Resident, a scăzut cu 60% din anii 80' și se estimează că de la începutul anilor 2000, populația acestor pești este la aproximativ 10% din numărul inițial, ceea ce înseamnă că balenele rămân fără mâncarea lor preferată.

Pentru a limita nivelul zgomotului, navele ar trebui să meargă la viteze mai mici, motiv pentru care, în 2017, orașul Vancouver a cerut scăderea vitezei navelor care trec prin Strâmtoarea Haro. Navele care transportă mărfuri trebuie să încetinească pe o rază de 30 de mile nautice pentru a reduce zgomotul generat de motoare, iar de la începutul acestui proiect, mai bine de 80% dintre navele care tranzitează zona au respectat aceste reglementări.

Creșterea cererii de petrol, o problemă pentru limitarea zgomotului

Cu toate acestea, cantitatea de petrol exportat din Vancouver a crescut începând cu 2018, iar zgomotul generat de creșterea traficului depășește în prezent nivelul la care acesta se situa după reglementările din 2017.

Pentru a exporta petrolul din zona Alberta către China sau Coreea de Sud, este necesar ca acesta să treacă prin portul din Vancouver, iar guvernul Canadian a aprobat un proiect care să permită triplarea cantității de petrol ce poate fi transportat către port din zonele de extragere.

La câteva sute de kilometri de Vancouver, marina americană plănuiește să-și extindă operațiunile de exercițiu cu explozibili și sonar de mare putere, care poate avea efecte severe asupra faunei din zonă.

Potrivit propriilor estimări, aceste exerciții „vor ucide sau răni pete 3.000 de mamifere marine și vor perturba hrănirea, înmulțirea, deplasările și îngrijirea puilor a peste 1.75 de milioane.”

Navele de transport prezintă o problemă semnificativă pentru animalele marine care devine tot mai mare. În 1950, aproximativ 30.000 de nave de transport navigau pe oceanele lumii, însă acum numărul lor a ajuns la aproximativ 100.000, iar navele moderne au motoare mai puternice, mai mari și mai zgomotoase, întrucât trebuie să transporte mai multă marfă.

Zgomotul ambiental înregistrat în partea Americii de Nord a Oceanului Pacific a crescut cu 10 decibeli din anii 60', iar unele estimări arată că arată că nivelul de zgomot din oceane la nivel global s-a dublat cu fiecare deceniu de la jumătatea secolului XX încoace.

Ambarcațiunile de agrement reprezintă o altă sursă de zgomot pentru animalele marine, iar în vreme ce zgomotele de frecvență înaltă nu ajung foarte departe, ele sunt o sursă de zgomot deranjantă pentru animalele care trăiesc în zonele de coastă, iar dispozitivele precum sonarele emit sunete care afectează, de asemenea, creaturile marine.

Industria petrolului, o problemă majoră pentru fauna marină

Industria petrolului a încetat să mai folosească dinamită în căutarea combustibililor fosili, însă acum folosesc o metodă ce implică trimiterea unor bule de aer presurizate în ocean pentru a genera o hartă a locurilor care pot conține petrol.

Aceste metode cauzează un nivel ridicat de confuzie între animalele marine, iar sunetele emise de aceste dispozitive pot fi auzite de la 4.000 de kilometri distanță.

Spre deosebire de poluarea cu chimicale, poluarea fonică poate fi oprită mult mai repede, mai exact, din momentul în care vom putea dezvolta vapoare silențioase.

Deși acest lucru nu este ușor de realizat pentru majoritatea navelor, există ambarcațiuni care au motoare și transmisii mai silențioase pentru a nu alarma peștii, precum cele de cercetare, iar navele militare au și ele sisteme silențioase de propulsie, concepute pentru a face detectarea lor mai dificilă.

Limitarea vitezei este, de asemenea, o soluție, întrucât scăderea vitezei cu 10 20% poate scădea nivelul de zgomot cu până la jumătate.

Aproximativ jumătate din nivelul de zgomot din oceane provine, de fapt, de la vapoarele vechi și ineficiente, care reprezintă o zecime sau o șesime din numărul navelor prezente în momentul de față pe glob.

Navele electrice pot fi, de asemenea, o soluție, întrucât pot fi extrem de silențioase, dar în același timp pot oferi performanțe similare sau mai bune comparativ cu modelele actuale, asta dacă este să privim la evoluția mașinilor electrice.

Întrucât balenele și animalele marine comunică pe distanțe foarte mari cu ajutorul sunetelor, este important să schimbăm modul în care călătorim pe mare, în care transportăm bunuri pe mare și în care interacționăm cu apele în general, pentru a ne asigura că aceste animale au cea mai bună șansă de supraviețuire.