În plus, potrivit The Guardian, alte aproape 14 milioane de sticle de ulei de palmier și de soia sunt folosite pe post de combustibil în fiecare zi, mare parte din acestea venind din America de Sud sau Indonezia.

Prețurile uleiurilor vegetale cresc datorită conflictului ce are loc în Ucraina, care este cel mai mare producător de ulei de floarea soarelui din lume și principalul furnizor de ulei de rapiță din Europa.

În jur de 58% din uleiul de rapiță și 9% din cel de floarea soarelui folosit în Europa între 2015 și 2019 a fost întrebuințat la amestecurile de combustibil pentru vehicule, în ciuda faptului că acestea ar putea avea un impact asupra mediului mai mare chiar decât cel al combustibililor fosili.

Maik Marahrens de la Federația Europeană pentru Transport și Mediu, organizație care a realizat studiu, a declarat că „supermarket-urile at fost nevoite să raționalizeze uleiurile vegetale, iar prețurile au crescut mult. În același timp, ardem mii de tone de ulei de floarea soarelui și de rapiță zilnic în mașinile noastre. Într-o perioadă în care ducem lipsă de aceste resurse, ar trebui să punem mâncarea înaintea combustibilului.”

Cu o potențială criză alimentară la orizont, aproape 10% din proviziile de grâne ale lumii sunt procesate în biocombustibili, însă acestea ar putea fi folosite pentru a hrăni 1.9 miliarde de oameni timp de un an.

Un raport recent al Green Alliance sugerează faptul că dacă terenurile folosite pentru creșterea proviziilor de bioetanol ale Marii Britanii ar fi oferite fermierilor, acestea ar putea ajuta la hrănirea a încă 3.5 milioane de oameni timp de un an.

Același raport sugerează faptul că acest lucru ar mai ameliora situația generată de conflictul care are loc în estul Europei cu 25-40%.

Dustin Benton, director de politici la Green Alliance, a declarat că „într-o perioadă când războiul pune în pericol de înfometare oameni din țări mai puțin dezvoltate, nu se justifică creșterea cantității de biocombustibili pe care îi folosim. Renunțarea la biocombustibili este cea mai rapidă metodă de a rezolva lipsa proviziilor de hrană din lume.”

În vreme ce uleiurile vegetale care sunt folosite pentru biodiesel și motorină regenerabilă ar trebui să reducă emisiile de carbon, experții susțin că terenurile folosite pentru cultivarea plantelor din care se obțin acești combustibili sunt uneori rezultatul defrișărilor.

La nivel global, se crede că suprafața terenurilor arabile a crescut cu 100 de milioane de hectare de la începutul secolului, iar aproximativ jumătate din acestea provin din ecosisteme naturale.

Timothy Searchinger, cercetător la Princeton University, a declarat că „prețul biocombustibililor este mai mare decât beneficiile reducerii cantității de combustibili fosili utilizați. Greșeala pe care a făcut-o atât Europa, cât și alții, este că au ignorat acest cost în întregime. Ei au impresia că utilizarea pământului este gratuită. Criza alimentară în care ne aflăm ne reamintește că nu este așa.”