Potrivit The Guardian, cele mai mari provocări în ce privește efortul Australiei de a reduce emisiile la zero vin din partea industriei producătoare de oțel, de aluminiu și de chimicale, printre altele.

Un raport realizat de Australian Industry Energy Transitions Initiative (ETI), care reprezintă un parteneriat dintre industriile grele și experții care lucrează la decarbonizare, susține că tranziția este posibilă prin utilizarea mai multor tehnologii cunoscute și ar putea permite crearea de noi locuri de muncă.

Prin utilizarea tehnologiilor noi și îmbunătățite, raportul susține că emisiile de gaze cu efect de seră pot fi reduse cu aproximativ 69.5 milioane de tone pe an, ceea ce reprezintă 14% din emisiile totale ale Australiei din prezent.

Innes Willox, președinte al Australian Industry Group, partener ETI, a declarat că „în vreme ce costul și dificultățile de implementare nu trebuie subestimate, criza din prezent în ce privește accesibilitatea energiei evidențiază costul nesustenabil al prezentei industrii.”

Implementarea surselor regenerabile de energie la nivel industrial ar permite o reducere importantă a emisiilor. Pentru a reuși acest lucru, ar fi nevoie de 68.3-125.9 teravați de energie regenerabilă.

Doar în 2021, Australia a produs 265TWh de energie, doar un sfert din acest număr fiind reprezentat de energiile regenerabile.

Construirea unei noi infrastructuri de energie regenerabilă, care include lucruri precum dispozitive de stocare a energiei și fabrici de hidrogen verde, ar necesita o investiție de 50-100 de miliarde de dolari, însă în același timp, ea ar crea între 178.000 și 372.000 de locuri de muncă.

Anna Skarbek, președinte al Climateworks, unul dintre convocatorii ETI, a declarat că „acest proces va necesita o transformare fără precedent în sistemul energetic.”

Printre regiunile responsabile de cea mai mare parte a emisiilor din Australia se numără Pilbara, Hunter și Illawarra.

În regiunea Pilbara, spre exemplu, mare parte din emisii provin de la producția gazului natural lichefiat (GNL).

Prin administrarea scurgerilor de metan, recuperarea căldurii pierdute și electrificarea procesului de răcire a gazului pentru a ajunge în formă lichidă, companiile ar trebui să poată reduce emisiile cu 13 megatone de CO2e pe an.

Cu toate acestea, undeva la 7.6 megatone de emisii ar trebui să fie capturate și stocate, însă tehnologia de capturare a carbonului nu este încă o soluție viabilă, în ciuda investițiilor de miliarde de dolari care s-au făcut pentru îmbunătățirea acestei tehnologii.

Christopher Davis, chief financial officer la Orica, unul dintre furnizorii principali de explozibili, chimicale și servicii pentru sectorul minier din Hunter Valley, Gladstone și Pilbara, a declarat că firma a înțeles „potențialul oportunităților economice și de mediu prezentate de decarbonizarea regională.”

Recent scriam despre faptul că Guvernul din Australia și-a luat angajamentul de a reduce gazele cu efect de seră cu până la 43% până în 2030, aceasta fiind una dintre deciziile cheie a noilor aleși. Anterior, autoritățile australiene veniseră cu propunerea de a reduce emisiile cu un procent între 26 și 28% până la finalul decadei.