În timpul unui uragan, vânturi puternice agită și răcesc suprafața oceanului, ceea ce lasă în urmă o zonă de apă rece timp de săptămâni întregi. Acestă zonă este menită să slăbească furtunile (despre care poți afla mai multe aici) care vin după, însă, în unele părți ale oceanului, aceste zone reci nu mai durează la fel de mult, conform New Scientist.

Pe scurt, această scurtare a duratei zonelor reci poate crește intensitatea uraganelor și a furtunilor de după.

9% creșteri în temperatura de la suprafața mării

Cicloanele tropicale și uraganele își iau energia din căldura oceanului. Temperaturile mai ridicate ale suprafeței mării cresc intensitatea potențială maximă a furtunilor și, la rândul lor, furtunile răcesc oceanul de-a lungul traseului lor.

Karthik Balaguru și echipa sa de la Pacific Northwest National Laboratory (PNNL) din statul Washington au analizat temperaturile de la suprafața mării de-a lungul traseelor uraganelor din Oceanul Atlantic între 1981 și 2020, pentru a înțelege cum se schimbă aceste urme reci.

În Atlanticul central, unde se formează majoritatea uraganelor, cercetătorii au descoperit că uraganele răcesc oceanul la fel de mult ca înainte și că reduc temperatura de-a lungul traseului lor cu aproximativ 0,26°C. Însă, din 2001, urmele reci care rămân în urma furtunilor au început să dispară mai rapid.

Scurtarea răcirii, efect al schimbărilor climatice

Cercetătorii estimează că lipsa unei urme reci asupra intensității uraganelor este echivalent cu aproximativ 9% din creșterea temperaturilor la suprafața mării cauzată de schimbările climatice cauzate de om din 1980 încoace.

Potrivit acestora, scurtarea duratei urmelor reci este, cel mai probabil, tot o consecință a schimbărilor climatice care slăbesc alizeele, adică vânturile care răcesc oceanul după trecerea unei furtuni.