În articolele trecute din seria Modă Destrămată am discutat doar introductiv despre deteriorarea calității hainelor pe care le cumpărăm și am confirmat că, într-adevăr, hainele mai proaste nu sunt un mit, ci un adevăr.

Asta se datorează, în mare, felului în care standardele de producție și de calitate ale industriei s-au schimbat de-a lungul timpului. Pentru a afla mai multe, am decis să vorbim cu o persoană care interacționează nu doar cu haine care au fost produse acum câțiva ani, cât și cu haine mai în vârstă decât mine, care acum sunt numite vintage.

Cum este definită calitatea în industria textilă la nivel global

„În industria textilă, calitatea nu înseamnă doar „să arate bine pe umeraș”. La nivel global, ea înseamnă un mix între performanța materialului, rezistența în timp, stabilitatea culorii, comportamentul la spălare, execuția produsului și siguranța chimică.”

Așa ne explică Rodica Bulăceanu, Commercial Manager pentru Humana People to People, felul în care calitatea în industria textilă este definită. Cu alte cuvinte, la nivel global, o haină este de calitate dacă rezistă la utilizare reală, își păstrează forma, nu cedează rapid și poate fi purtată repetat fără să se degradeze prematur.

În Europa, definiția calității s-a mutat tot mai clar și spre durabilitate, reparabilitate, reutilizare și reciclabilitate. Direcția europeană este foarte clară: textilele trebuie să fie mai rezistente, mai ușor de refolosit, mai ușor de reparat și mai puțin problematice din perspectiva compoziției și a substanțelor folosite.

Cu toate acestea, standardele s-au schimbat în două direcții opuse: pe de o parte, avem mai multe cerințe și discuții despre trasabilitate, substanțe chimice, siguranță și sustenabilitate.

Pe de altă parte, în zona cea mai presată de preț, standardul comercial real a coborât: cicluri de producție mai rapide, serii mai dese, presiune continuă pe cost și, implicit, compromisuri pe execuție și durabilitate. Europa împinge acum industria spre produse mai durabile și mai ușor de reutilizat, dar piața globală încă funcționează masiv pe modelul volumului rapid, sau fast fashion. Exact aici apare contradicția actuală a modei: discursul merge spre sustenabilitate, dar modelul economic dominant încă favorizează viteza și rotația.

Diferențele între calitatea hainelor produse în trecut și cele de acum

În trecut, multe articole vestimentare erau făcute să reziste: materiale mai dense, construcție mai solidă, finisaje mai bune, cusături mai curate, fermoare și accesorii mai rezistente. Astăzi, în multe segmente de masă, viteza producției este ce contează.

„Se produc mai multe colecții, mai repede, mai ieftin și, inevitabil, cu compromisuri. Vedem mai des materiale subțiate, amestecuri de fibre mai slabe, piese care își pierd forma mai repede și o scădere clară a numărului de purtări înainte ca produsul să fie abandonat. Estimările citate frecvent în zona de economie circulară arată că numărul mediu de purtări per articol a scăzut semnificativ în ultimele decenii.”

O parte din motivul pentru care resimțim compromisurile atât de puternic este faptul că, în ultimii 30 de ani, compoziția materialelor s-a mutat spre fibre sintetice, în special poliester și alte fibre derivate din combustibili fosili.

„Asta a ajutat industria să reducă costurile, să crească viteza de producție și să ofere produse ieftine, dar a venit cu două costuri majore. Primul este de mediu: mai multe emisii, dependență mai mare de resurse fosile și problema microfibrelor.

Al doilea este de calitate percepută și de sfârșit de viață: multe articole sunt mai greu de reparat, mai greu de reciclat și, mai ales când vorbim de blenduri complexe, mai greu de reintegrat în economie circulară. Nu orice material sintetic este automat „slab”, dar creșterea ponderii lor, combinată cu presiunea de preț, a dus în multe cazuri la produse mai puțin longevive și mai greu de valorificat ulterior,” ne explică Rodica.

Cât de durabile sunt hainele de acum

Acum că știm cum industriile reduc costurile și scad durabilitatea hainelor, am fost curioși să aflăm cât de rău ne afectează cu adevărat. Rodica vine cu câteva exemple din cercetări, dar ne spune că datele nu sunt încă suficient de uniforma sau ușorcomparabile între toate categoriile de haine.

Există cercetări și protocoale care urmăresc durata de viață, numărul de spălări, rezistența la abraziune și comportamentul în utilizare, iar o concluzie importantă este că multe praguri de testare folosite în industrie au fost considerate prea joase față de așteptările reale ale consumatorilor: de exemplu, există discuții în industrie că unele repere curente de durabilitate se opresc la aproximativ 15–20 de spălări, în timp ce consumatorii se așteaptă la circa 50.

„Asta spune ceva esențial: diferența dintre standardul minim tehnic și așteptarea normală de utilizare este încă prea mare; Conform unor studii recente purtăm, in medie, un articol de maxim 7 ori, până alegem un altul.”

Deci, hainele sunt purtate mai puțin decât în trecut și circulă mai puțin timp în viața activă a consumatorului înainte să fie abandonate. Una dintre cele mai citate concluzii în literatura de economie circulară este că numărul mediu de purtări per articol a scăzut cu aproximativ 36% în ultimii 15 ani.

Când calitatea scade, scade și fereastra de reutilizare. O haină slabă ajunge mai repede de la produs la deșeu și are șanse mai mici să fie revândută, donată sau reparată.

Asta înseamnă presiune mai mare pe sortare, costuri mai mari pentru operatori și o cantitate mai mare de material care nu mai poate intra eficient în reutilizare. Într-o țară ca România, unde infrastructura de colectare și tratare a deșeurilor textile este încă fragilă, calitatea scăzută agravează problema: nu doar intră multe textile în piață, ci intră și multe textile care îmbătrânesc prost și ies repede din uz.

Ce putem face? La nivel individual, putem să ne asigurăm că nu cădem pradă supraconsumul și că suntem consumatori informați. Crearea unei gardeoba capsulă sau simpla cunoaștere a unor sfaturi despre cum să cumpărăm în mod minimalist sunt doar câteva dintre obiceiurile pe care ni le putem insufla nouă înșine și oamenilor din jurul nostru.