Organizația Narada s-a implicat în a face accesul la educație și promovarea unor comportamente sănătoase în rândul copiilor și elevilor ceva fezabil, cu accentul pe școlile din mediul rural și urban mic din România.

În cinci ani de intervenții și urgențe rezolvate în școli din întreaga țară sub umbrela HartaEdu, peste 851.833 de elevi au fost susținuți, peste 500 de școli cu alerte rezolvate, iar o comunitate de peste 11 mii de donatori persoane fizice și peste 500 de companii s-au implicat activ.

Raluca Jianu, președintele Narada, a fost prezentă pe scena Green Start-Up Sustainability Forum 2025, acolo unde a prezentat concluziile unui studiu derulat recent care a avut drept scop colectarea datelor despre proiectele existente, bunele practici și capacitatea școlilor de a integra programe de sustenabilitate, urmărind formarea unor lideri ai schimbării în educație și comunitate.

Despre cum putem forma lideri ai schimbării în educație și comunitate și prioritățile în educație poți afla în acest articol, iar mai jos aflăm detaliile studiului și câteva concluzii de la Raluca. De reținut este importanța de a contribui la continuitatea de proiecte sustenabile în școli, chiar și după ce ONG-urile nu mai intervin, nevoia de ajutor vizual pentru a consolida comportamente sănătoase și nevoia de a implica comunitățile locale.

Cu toate că olimpicii și elevii care fac performanță trebuie susținuți, studiul Narada explică nevoia de a distribui atenția și către elevii din medii defavorizate, pentru a înțelege și identifica comportamentele care trebuie schimbate și barierele care apar.

Cât despre implicarea părinților, Raluca subliniază că aceștia simt lipsa de timp, ceea ce le provoacă dificultăți în conectarea emoțională cu copiii lor și adaptarea la nevoile și schimbările constante prin care trec tinerii în zilele noastre.

13 lucruri de reținut despre educație și criza parentală

  1. Continuitatea proiectelor de sustenabilitate în școli este o provocare majoră deoarece schimbările implementate deseori nu devin comportamente durabile după încheierea proiectelor sau intervențiilor ONG-urilor.
  2. Pentru implementarea sustenabilă a proiectelor este esențial să se pornească de la identificarea comportamentului precis pe care doresc să-l schimbe (ex. economisirea energiei, reciclarea), să se identifice barierele locale și să se găsească soluții adaptate contextului cultural și social al comunității respective.
  3. Intervențiile trebuie să țină cont de factori vizuali și infrastructurali care pot sprijini comportamentele dorite (coșuri de reciclare vizibile, semnalizări, „visual cues”).
  4. Implicarea comunității locale, exemplificată printr-un studiu de caz al unei școli din mediul rural cu seră agricolă, arată importanța adaptării inițiativelor educaționale la cultura locală și experiențele copiilor.
  5. Una dintre problemele frecvente este încercarea de a replica proiecte cu viziunea „din birou”, fără a adapta măsurile la cultura și normele locale, ceea ce duce la eșecul și lipsa sustenabilității pe termen lung.
  6. Criza parentingului este asociată cu lipsa autorității percepute de părinți și cu dificultatea acestora de a gestiona schimbările și nevoile preadolescenților, etapa în care apar multe transformări emoționale și comportamentale.
  7. Majoritatea părinților simt lipsă de timp, iar multe familii sunt dezorganizate, incluzând monoparentalitate, migrație sau persoane cu dizabilități în grijă. Această presiune se traduce într-o barieră aparentă, dar calitatea timpului petrecut împreună contează mult mai mult decât cantitatea.
  8. Pentru o relație eficientă părinte-copil este nevoie de conectare emoțională și de un stil comunicativ exploratoriu, bazat pe întrebări deschise care să faciliteze exprimarea sentimentelor și gândurilor copilului, nu pe apelul la autoritate și interogare rigidă.
  9. Exemplul inteligenței artificiale și tehnologiilor digitale arată că acestea sunt instrumente ce pot fi folosite pozitiv sau negativ. Profesorii și părinții trebuie să se poziționeze ca ghizi ai copiilor, învățându-i să folosească aceste tehnologii în scopuri educaționale şi de dezvoltare a gândirii critice și autoreglării emoționale.
  10. Efectul „spillover” în parenting - implicarea activă și pozitivă a unor părinți poate influența alte familii și poate schimba normele sociale în comunități, dar timpul limitat al majorității părinților rămâne o provocare.
  11. Ajutorul specializat oferit părinților (ex. psihologi, consilieri) este încă puțin accesat din cauza stigmatizării, a rușinii și lipsei de informații despre cum să acceseze și să beneficieze de acest sprijin.
  12. Situația educației în România este marcată de lipsuri majore, cum ar fi neasigurarea rechizitelor sau a accesului la școală în mediile marginalizate, ceea ce limitează formarea viitorilor lideri și capacitatea lor de a face schimbări.
  13. Formarea liderilor în școli poate avea loc în condiții adecvate și cu un suport orientat spre dezvoltarea abilităților practice, a talentelor și autonomie decizională, nu doar excelență teoretică sau olimpică.

Concluziile cheie ale studiului Narada

  1. Pentru ca proiectele de sustenabilitate să fie durabile în școli, intervențiile trebuie să fie contextualizate, să solicite o înțelegere profundă a comportamentului local și a barierei sociale, și să integreze factorii vizuali și infrastructurali care sprijină modificările de comportament pe termen lung.
  2. Abordarea parentingului ca o criză necesită recunoașterea dificultăților legate de schimbările de generație, structura familială și lipsa timpului, însă se poate interveni prin dezvoltarea calității comunicării și conectării emoționale între părinți și copii.
  3. Intervențiile comportamentale care aduc părinții împreună pentru a discuta deschis provocările sunt esențiale pentru normalizarea dificultăților și reducerea stigmatizării cauzelor emoționale sau educaționale.
  4. Tehnologia digitală, inclusiv inteligența artificială, nu trebuie privită ca o amenințare, ci ca un instrument ce trebuie integrat educațional, iar adulții (părinți și profesori) trebuie să fie pregătiți să ghideze copiii în utilizarea critică și constructivă a acestor resurse.
  5. Accentul pe liderii din mediul școlar trebuie să se extindă dincolo de olimpici și elite, punând o atenție specială clasei de mijloc a elevilor și dezvoltării talentelelor lor în contexte adecvate, pentru a crește potențialul de transformare socială pe termen lung.
  6. Destigmatizarea căutării de ajutor specializat trebuie să devină un obiectiv esențial al politicilor și intervențiilor sociale, folosindu-se mai multă comunicare deschisă și oferind suport accesibil pentru niciun părinte să nu se mai simtă singur în fața dificultăților.
  7. O educație autentică, adaptată realităților sociale și tehnologice, este fundamentală pentru crearea generațiilor viitoare capabile să își autoregleze emoțiile, să gândească critic și să devină lideri ai schimbării în comunitățile lor.