Potrivit World Economic Forum, dacă vrem ca această industrie să fie complet decarbonizată până la jumătatea secolului, va trebui să ne asigurăm că, până în 2030, 5% din combustibilii folosiți pe navele de transport sunt neutri din punct de vedere al carbonului.

Din păcate, transportul naval nu este reglementat de către Acordul de la Paris, iar în prezent, niciun alt acord nu este prevăzut pentru ca acest segment să ajungă la emisii-zero de carbon până în 2050.

Companiile din sectorul privat lucrează în prezent la nave de transport și combustibili noi, cu emisii-zero de carbon, pe care vor să le standardizeze până în 2030, însă guvernele și autoritățile trebuie să se implice dacă vrem să ne atingem obiectivele.

Amoniacul, metanolul și alți biocombustibili sunt potențiale soluții pentru a înlocui combustibilii fosili folosiți în prezent, însă prețul lor va fi mai ridicat.

Keith Dawe, șef al departamentului de decarbonizare și tranziție a energiei la Cargil a declarat că „este important să putem face diferența între a nu ști ce opțiuni avem și a prezice care este cel mai potrivit combustibil.”

De asemenea, tot el a prezentat volumul de muncă necesar pentru a putea implementa aceste alternative, unele dintre ele fiind mai fezabile.

„Fiecare combustibil implică un anumit proces de tranziție: amoniacul va necesita un nou tip de infrastructură, atât pe țărm, cât și pe nave, ceea ce înseamnă o tranziție completă; metanolul poate fi implementat prin regândirea infrastructurii deja existente pe țărm, ceea ce înseamnă că rămâne doar ca infrastructura fiecărei nave va trebui modificată; biocombustibilii au scalabilitate limitată, însă pot fi folosiți în infrastructura existentă, printr-o tranziție de la o călătorie la alta”, a declarat Keith Dawe.

Pentru ca amoniacul să devină o opțiune fezabilă, navele care vor folosi acest combustibil trebuie proiectate și trebuie realizate teste pentru a putea determina dacă amoniacul poate fi folosit drept combustibil naval.

Metanolul, de cealaltă parte, este o opțiune dovedită pentru a înlocui combustibilii fosili, în mare parte pentru că întrunește deja cerințele de siguranță și de operare a motorului.

De fapt, el este deja utilizat ca și combustibil pentru navele de transport, dar în același timp, pe termen lung, se poate dovedi a fi mai costisitor de implementat decât amoniacul curat.

Alți biocombustibil obținuți din materie biologică sunt amestecați cu combustibilii fosili, însă pot fi folosiți independent, iar principalul lor avantaj față de carburanții tradiționali este acela că sunt sustenabili.