Civiteca este hub-ul comunitar dezvoltat de Fundația Comunitară Prahova și susținut de Boardul de Sustenabilitate, un spațiu dedicat inițiativelor locale și colaborării între cetățeni, parteneri privați și parteneri instituționali. În cadrul unui eveniment Civiteca, din seria #Cafeneaua Comunitară, specialiști de mobilitate urbană și autorități locale au discutat despre provocările Ploieștiului când vine vorba de mobilitate urbană.

Cu toate acestea, traficul aglomerat, infrastructura rutieră depășită și lipsa redusă pentru pietoni și bicicliști nu sunt probleme unice cu care se confruntă Ploieștiul. Pentru a afla mai multe despre ce înseamnă mobilitatea urbană cu adevărat și ce putem face pentru a o îmbunătăți, am stat de vorbă cu Samuel Stancu, specialist în mobilitate urbană la UrbanizeHub și unul dintre speakerii evenimentului Cafeneaua Comunitară.

Ce este mobilitatea urbană

Mobilitatea urbană este domeniul care asigură cadrul strategic şi operaţional pentru corelarea dintre planificarea şi dezvoltarea urbană şi transportul de persoane şi de mărfuri la nivelul cartierului, oraşului şi la nivelul teritoriului metropolitan.

Practic, mobilitatea urbană se asigură că zonele urbane sunt accesibile, durabile și sigure pentru persoanele care le folosesc și are la bază principii precum planificarea orașelor pentru oameni, dezvoltarea orientată spre transportul public, asigurarea accesului la serviciile de transport public, managementul parcărilor și controlul accesului traficului, cât și managementul transportului de mărfuri, printre altele.

Traficul aglomerat, infrastructura rutieră depășită, lipsa unor rute alternative și siguranța redusă pentru pietoni și bicicliști afectează direct calitatea vieții locuitorilor. Un oraș în care circulația este greoaie este un oraș în care oamenii pierd timp, bani și oportunități.

Totuși, o mobilitate urbană modernă nu înseamnă doar infrastructură rutieră, ci un sistem coerent în care transportul public, mersul pe jos, bicicleta, mașina personală și noile soluții de micromobilitate funcționează împreună.

„De multe ori, când ne gândim la infrastructura unui oraș, ne vin în minte lucrările mari, cum ar fi poduri, pasaje, tuneluri. Dar în realitate, cele mai vizibile și eficiente schimbări pentru locuitori vin adesea din intervențiile mici, locale: trotuare mai largi, treceri de pietoni mai sigure, iluminate, piste de biciclete bine conectate. Un oraș accesibil începe cu o infrastructură pietonală bine gândită: spații clare, fără obstacole, trasee continue, borduri coborâte și iluminat care face diferența,” ne explică Samuel.

Ce înseamnă un transport public accesibil

„Pe scurt, un transport public accesibil trebuie să fie rapid, sigur, ieftin și confortabil. Dar în realitate, fiecare utilizator are propria ierarhie: pentru unii contează cât de repede ajung, pentru alții dacă se simt în siguranță sau dacă au aer condiționat vara. Adevărul este că un sistem cu adevărat funcțional trebuie să îndeplinească simultan mai multe criterii.”

Printre aceste criterii, Samuel menționează frecvența și predictibilitatea, stațiile de transport public și tranziția între modurile de transport.

În primul rând, frecvența și predictibilitatea sunt importante deoarece, spre exemplu, un autobuz care vine rar sau la ore incerte nu este o opțiune viabilă. Apoi, acoperirea rețelei trebuie să fie densă, să conecteze eficient cartierele, zonele de interes și nodurile de transport din oraș.

Stațiile joacă și ele un rol-cheie: trebuie să fie dotate cu rampe, platforme la nivel cu podeaua vehiculelor, informații în timp real despre sosiri și plecări, dar și cu elemente de accesibilitate universală (precum pavaj tactil, iluminat adecvat, semnalizare vizuală și audio). Aceste detalii fac diferența pentru vârstnici, persoane cu dizabilități, părinți cu copii mici sau oricine se deplasează fără mașină.

Mai mult, tranziția ușoară între modurile de transport (de la autobuz la bicicletă, de la tramvai la mers pe jos) trebuie să fie parte din designul rețelei. Spațiile de transfer trebuie să fie intuitive, sigure și ușor de folosit.

Cele mai accesibile și mai verzi orașe din România

„Din perspectiva mea, ca urbanist specializat în mobilitate urbană, dar și ca vizitator frecvent al orașelor din România, orașele care dau cele mai bune semnale în direcția accesibilității urbane sunt Sibiu, Cluj-Napoca și Brașov. Nu pentru că ar fi perfecte, ci pentru că încep să echilibreze relația dintre spațiul public, mobilitate și calitatea vieții în cartiere.”

Dacă vrem orașe care funcționează pentru toți, trebuie să le gândim începând cu cei mai vulnerabili utilizatori ai orașelor: vârstnicii, persoanele cu dizabilități, copiii. De acolo încep soluțiile care ajută, de fapt, pe toată lumea, ne spune Samuel.

Dar ca orașele să devină durabile și funcționabile, avem nevoie și de spații verzi și natură în mijlocul vieții urbane, nu ca decor, ci ca infrastructură de bază.

Transformarea spațiilor urbane subutilizate, precum parcări, trotuare prea late sau acoperișuri plate în zone verzi sau mini-păduri urbane este una dintre cele mai eficiente și rapide soluții. Coridoarele verzi care leagă cartierele (cum ar fi Parcul Liniei din Sectorul 6), școlile, parcurile și stațiile de transport nu doar că oferă umbră și confort termic, dar încurajează mersul pe jos, orientarea și deplasarea facilă în oraș și interacțiunea socială.

„Mai mult decât estetică, natura îmbunătățește sănătatea, reduce stresul și creează locuri de repaus și respiro pentru persoanele în vârstă, cu dizabilități sau pentru cei care se deplasează mai greu. În fond, vedem în toate exemplele din Europa și nu numai, că un oraș care aduce natura aproape nu doar că arată mai bine, ci funcționează mai bine.”

Pe lângă acestea, există și conceptul de „oraș de 15 minute”, despre care poți citi mai multe aici, care ne poate arăta câteva inițiative cheie pentru un oraș cu o mobilitate urbană mai bună. Deși multe orașe din România sau din Europa nu au fost proiectate inițial în această logică, principiile acestui concept pot fi aplicate treptat, prin intervenții locale, fără a reinventa orașul de la zero.

„Soluția este descentralizarea funcțiunilor și revitalizarea cartierelor: aducerea serviciilor esențiale mai aproape, reconversia spațiilor abandonate, activarea spațiilor de la parter și stimularea comerțului de proximitate.”