Greenpeace a apărut încă din anii '70 în Canada, inițial ca un grup informal de activiști care au încercat să oprească testele nucleare ale Statelor Unite pe o insulă din Alaska. Această acțiune a atras atenția publică asupra pericolelor energiei nucleare și a caracterizat organizația în primii ani prin lupta împotriva energiei nucleare. Ulterior, Greenpeace a derulat campanii legate de protejarea oceanelor, salvarea balenelor și focilor, și s-a implicat în protejarea ecosistemelor precum Amazonul.

În România, Greenpeace este prezent din 2007, odată cu aderarea la Uniunea Europeană, iar cea mai longevivă campanie a fost cea pentru păduri, în care organizația s-a opus tăierilor ilegale și au promovat obiective de protecție strictă a pădurilor.

Pentru a afla mai multe, am vorbit cu Mihnea Matache, PR&Comms Officer la Greenpeace România, care ne-a povestit atât despre Earth Overshoot Day (despre care poți citi aici), cât și despre activitatea organizației și ce măsuri putem lua și noi în viața de zi cu zi pentru a face o schimbare.

Activitatea Greenpeace: 18 ani de protejarea mediului

Dintre cele mai importante campanii și proiecte ale organizației la nivel local, Mihnea ne menționează campania împotriva proiectului Neptun Deep, un proiect controversat de exploatare a gazelor fosile în Marea Neagră, pe care îl consideră nociv și păgubos pe termen lung pentru România, atât din punct de vedere economic, cât și ecologic.

Ca și informație de background, Neptun Deep este un proiect care presupune exploatarea, timp de 20 de ani, a 100 de miliarde de metri cubi de gaze din Marea Neagră – echivalentul consumului pe nouă ani al României. Neptun Deep este derulat de companiile OMV Petrom și Romgaz, iar costurile de exploatare sunt estimate la 4 miliarde de euro.

„Am avut mai multe activități, proteste la sediile companiilor, proteste care au vizat politicienii care au au promovat proiectul. Ne bucurăm astăzi de o victorie, căci până la urmă Sebastian Burduja, fostul Ministru al Energiei, cu care noi ne-am confruntat în mod direct pe subiect, nu mai face parte din noul guvern. Asta după ce 112 ONG-uri i-au cerut demisia și după ce 400 de oameni au semnat o scrisoare care au în care au cerut ca el să nu mai facă parte din noul guvern.”

De ce activismul deranjează

Greenpeace expune probleme de mediu, ilegalități, moduri sau locuri în care autoritățile au închis ochii, acte de corupție, exploatări legale, iar asta deranjează.

În cazul cu Sebastian Burduja, organizația a deranjat pentru că au abordat acest subiect și au analizat cum sunt făcute calculele.

„De exemplu, ne-am uitat cum e calculată amprenta de carbon a proiectului, unde operatorul a scris în documentația proiectului că proiectul are amprentă de carbon negativă, ceea ce este o aberație. Ne-am uitat la ce substanțe toxice o să deverseze în mare și cum ei n-au publicat lista de substanțe toxice și a trebuit să mergem în instanță să o cerem, deși era o informație de interes public. Ne-am lovit de chestia asta constant, de informații de interes public care nu erau publice și unde a trebuit să avem procese și inclusiv să pierdem procese din cauza asta, pentru că nu aveam destule informații clare despre modul în care s-au avizat aceste proiecte.”

Astfel de nereguli se întâmplă constant, ne spune Mihnea, și ne mai oferă exemplul companiei Romgaz, o companie de stat care se află în portofoliul ministerului energiei și care a fost sub directa influență a fostului ministru Burduja. În momentul de față se află într un parteneriat cu Lukoil, o companie rusească pentru explorări de gaze în Marea Neagră, într-un perimetru unde Lukoil are peste 80% din participație. Romgaz, după estimările lui Mihnea, are în jur de 12%.

„Sunt foarte multe lucruri care pe care noi le-am evidențiat și bineînțeles că asta deranjează”.

Cum putem ”deranja” și noi, în viața noastră de zi cu zi

Fiecare dintre noi are puterea de a face o schimbare în foarte multe zone ce au o componentă de mediu.

„Este important să distanțăm discuția și să nu mergem doar pe rațiunea ecologică pentru că îmi dau seama că, pentru foarte mulți oameni, nu e un subiect sensibil sau nu le pasă neapărat. Mie îmi place să abordez lucrurile la nivelul ierbii.”

Ce înseamnă nivelul ierbii? Ei bine, înseamnă să nu ne raportăm la beneficiile mediului și la un scop mai nobil, ci la cum suntem noi direct afectați în viața de zi cu zi. O astfel de abordare este mai directă și poate face publicul larg mai predispus la schimbare.

Cel mai eficient prim pas, în opinia lui Mihnea, este să realizăm cât consumăm și cât din acest consum este făcut din rațiuni emoționale, nu din nevoi reale. O abordare unde este subliniat faptul că banii pentru care muncim ajung să fie irosiți poate fi mai eficientă decât una despre efectele la nivel global. Un alt exemplu oferit este să ținem minte că reciclarea ar trebui să fie ultimul pas, și că este important să ne uităm la alternative.

„Prețuim lucrurile dacă le facem noi sau dacă noi le-am reutilizat sau le-am găsit un alt scop. De exemplu, pe mine mă enervează să duc ambalajele ele de sticlă la retur, pentru că aud cum se sparg acolo și îmi dau seama că practic sticla pe care eu o reciclez de fapt nu e reciclată, ci se sparge și iar trebuie să înceapă un nou proces de topire și toarnere și așa mai departe. Eu caut să le strâng și să le dau la rudele mele din rural care au animale și care vând lapte.”

Dacă ne uităm către zona de activism în mod mai direct, Mihnea ne încurajează să susținem organizațiile de mediu, nu prin ajutor material, ci prin urmărirea activității, semnarea de petiții și răspândirea de informații din surse de încredere.

Vorbește cu parlamentarul tău despre problemele comunității

Mai mult, vorbim aici de decizii publice, de Ministerul Energiei, de Ministerul Mediului, guvernul, de proiecte care ne afectează în mod direct viața și Mihnea ne spune că este important să conștientizăm faptul că este dreptul nostru să cerem audiențe, să facem parte din consultări, să mergem la evenimente unde acești oameni vin.

„A fost o conștientizare și pentru mine despre cât de puțini dintre noi vorbesc cu parlamentarul lor. De exemplu, eu nici nu știam până foarte recent cine este parlamentarul meu și că pot să-i trimit mesaje și că el a trebuit să-mi răspundă, că inclusiv pot să-i cer audiențe și să pot să vorbesc cu el despre despre problemele mele. Îmi dau seama că foarte puțini dintre noi facem chestia asta.”

De asemenea, este important să ne uităm și la campaniile companiilor și să vedem cu ce se laudă sau ce nu se laudă. Mihnea ne recomandă să fim sceptici pentru că în industrie, în general în economie, este foarte mult greenwashing, adică sunt foarte multe companii care vor să promoveze o imagine mai verde decât este de fapt.

Practic, este important să ne cunoaștem drepturile, să rămânem informați, să conștientizăm capcanele care ne duc către risipă (precum cea alimentară sau textilă) și să răspândim nu numai activitatea organizațiilor și a presei de specialitate, cât și informații de bază, accesibile pentru publicul larg.

Cum se face accesul la justiție pentru chestiuni de mediu

Un alt aspect important pe care l-am abordat în discuția cu Mihnea Matache, PR&Comms Officer la Greenpeace România, este conceptul de „access to justice” (accesul la justiție), adică dreptul ONG-urilor și cetățenilor de a acționa în instanță împotriva companiilor și entităților care afectează mediul și calitatea vieții. El ne spune că este un drept dificil de exercitat din cauza costurilor mari și a unor practici abuzive.

„De exemplu există ceea ce se numește directiva europeană anti-SLAP. SLAP-ul este Strategic Lawsuit Against Public Participation. Practic, e un proces pe care o companie sau o entitate poate să-l lanseze împotriva unui ONG sau unui cetățean care îi încurcă agenda. Și această directivă își propune să reglementeze genul acesta de practici și să stipuleze foarte clar costuri rezonabile de judecată.”

Greenpeace a susținut astfel de litigii împotriva companiilor OMV Petrom și Romgaz, fapt realizabil datorită dimensiunii organizației și planificării pentru astfel de lupte juridice, dar Mihnea ne spune că multe alte persoane fizice sau grupuri nu au resursele necesare pentru a face acest lucru, motiv pentru care organizația militează pentru ca legislația românească să permită cetățenilor să conteste proiectele cu impact asupra mediului fără costuri excesive.

„Noi, de exemplu, a trebuit să plătim pentru un proces pierdut 60.000 de euro în total către OMW și Romgaz. Noi am planificat și am pus aceste rezerve deoparte, dar un cetățean sau un grup de cetățeni care vor să lupte împotriva unui proiect din comunitatea lor, este destul de evident că cel mai probabil n-au acești bani.”