„Am lucrat în Grecia, într-un adăpost pentru victimele traficului de persoane, unde tot ce auzeam era „Știm că traficul de persoane se întâmplă, dar nu credeam că mi se poate întâmpla mie,” asta în contextul în care majoritatea victimelor erau românce sau din Bulgaria.”

Acestea este unul dintre cele mai importante lucruri pe care Ioana Bauer, președinta eLiberare, asociație de educație, prevenire și combatere a traficului de persoane din România, ni le-a spus pe parcursul conversației noastre: traficul de persoane pare adesea un subiect îndepărtat, real dar imposibil, mai ales în ochii persoanelor care nu vin din medii vulnerabile.

De ce avem nevoie de eLiberare

Înainte să se alăture proiectului eLiberare, Ioana lucra în SUA și făcea voluntariat cu o organizație studențească. Printre subiectele abordate, s-a ajuns și la traficul de persoane.

„Pe măsură ce citeam mai mult, mi-am dat seama că de fapt vorbim despre un fenomen des întâlnit, de povești care erau foarte aproape de casă, unde stigma și victimizarea sau rușinea pusă asupra victimelor ne-au făcut să credem că persoanele respective erau de vină pentru ceea ce li se întâmplă.”

După această întâmplare, Ioana s-a întors în România și s-a alăturat proiectului eLiberare în 2014, la un an de la lansarea acestuia. A simțit nevoia să se întoarcă și să se implice direct după ce a învățat despre cifre și despre cum acestea reprezintă doar o fracțiune din ce se întâmplă cu adevărat.

„Dacă e să ne uităm la estimările conservatoare, ele spun că sunt undeva la aproximativ 27 de milioane de oameni care sunt, într-o formă sau alta, victime ale traficului”. Dintre acestea, mai puțin de 1% din victimele traficului de persoane ajung să fie formal identificate.

În perioada 2013-2024, în România am avut 7.800 de victime recunoscute formal, dintre care 44,4% minori. La nivel european, au fost recunoscute 83.355 de victime, fără garanția de a beneficia și de servicii de reintegrare socială sau asistență psihologică.

Cum ajută eLiberare victimele

Ioana ne spune că foarte puține persoane care sunt victime sau în pericol se informează conștient (de exemplu, să caute pe internet despre ce pot face pentru a se proteja sau feri), cât și faptul că foarte puține victime sunt conștiente de sitația în care se află.

De aceea, asociația are campanii de conștientizare, precum Bani pe Bune, un site de recrutare fals cu locuri de muncă care par prea bune ca să fie adevărate, pentru a arăta cum se poate ajunge la traficul de persoane născut din astfel de oferte înșelătoare.

„Am făcut inclusiv quiz-uri pentru adolescenți și adolescente ca să vadă care e partenerul care li se potrivește și acolo am inclus, de exemplu, tacticile care țin de grooming în online. Nu face asta doar ca să băgăm frica în oameni, că traficul de persoane există și că e un fenomen atât de des întâlnit, dar să și știe ce să facă în momentul în care văd un caz de exploatare sau își dau seama că ei sunt într-o situație în care s-ar putea să fie recrutați.”

Tot ce înseamnă program educațional este co-creat cu ajutorul victimelor pe care asociația le plătește pentru consultare, pentru a se asigura că informațiile pe care le dau mai departe sunt relevante și actuale.

La nivel de victime recunoscute, eLiberare vine în sprijinul victimelor din momentul în care aceasta fie își dau seama de situația în care se află, fie sunt identificate printr-un canal oficial, precum un medic care a participat la sesiunile de formare desfășurate de asociație sau organele juridiciare, poliție sau Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane.

„Scopul este să fim alături de victime de la început. Asta înseamnă că avem colegi care asistă victimele la procesul de mărturie, dacă doresc să colaboreze cu organele de poliție. De la medicină legală, până la asistență venim cu un plan individualizat care ține foarte mult cont de nevoile persoanei respective. Nevoile variază de la caz la caz: psihoterapie, consiliere, nevoi medicale, nevoie de adăpost. Abia apoi vorbim de reintegrare.”

Reintegrarea victimelor în societate constă, după spusele Ioanei, în a te asigura că victima ajunge la un grad de autonomie cât mai mare, astfel încât persoana respectivă să își poată duce viața într-un mod cât se poate de normal - aici, asociația ajută prin reintegrarea profesională și găsirea unui loc de muncă potrivit sau susținerea sa în continuarea educației.

Pentru mai multe informații despre cum stigmatizarea victimelor ne afectează pe toți și cum România se află pe primul loc în UE la proveniența victimelor, citește articolul integral de pe start-up.ro, aici.