Potrivit Euronews.green, șase state americane au legalizat compostarea, în vreme ce în Europa, nicio țară nu oferă această opțiune.

Oficialii ar trebui să fie mai deschiși la aceste opțiuni, spun cercetătorii, deoarece cimitirele se vor umple la un moment dat și este nevoie și de soluții mai prietenoase cu planeta la incinerație.

Frances Valdes, președintele Humusation France, un grup care militează pentru legalizarea compostării umane, a declarat că „înmormântările reprezintă o problemă de sănătate publică și o problemă legată de poluare, în același timp. Dar pentru că este o problemă legată de moarte, alegem să nu vorbim despre ea. Deci închidem ochii și ne prefacem că nu există.”

Experții susțin că incinerația este foarte dăunătoare pentru mediul înconjurător, iar procesul realizat pentru o singură persoană eliberează 245 kg de emisii, echivalentul încărcării unui telefon timp de 29.000 de ori.

Înmormântările au și alte probleme pe lângă cele legate de locuri, cum ar fi soluțiile care se utilizează la îmbălsămat, care se pot scurge în pământ sau în ape și le pot polua.

Compostarea, care este legală în șase state americane, printre care Washington, California și Oregon, este cunoscută și drept reducere organică naturală. Procesul este simplu, corpul, fie că vorbim despre un om sau despre un animal, este plasat într-un compartiment închis etanș cu un amestec de rumeguș și lucernă, care atrag și mențin căldura în mod natural, fără a fi nevoie de combustibili fosili poluanți.

Astfel, procesul de descompunere este accelerat în mod natural, iar după 30-50 de zile, în funcție de mărimea corpului, tot ce rămâne sunt oasele și dinții. Acestea sunt procesate de mașinării specializate și amestecate cu restul solului. Amestecul este lăsat încă aproximativ 30 de zile pentru a se stabiliza, după care este pus într-o urnă și oferit familiei persoanei respective.

Apa poate fi soluția pentru descompunere sustenabilă

Dizolvarea în apă sau acvamația este o altă opțiune disponibilă în țări precum Irlanda, acolo unde Elizabeth Oakes, fondatoarea Pure Reflections, folosește apa, împreună cu alte chimicale, pentru a descompune corpurile într-un mod prietenos cu mediul.

„Folosim apa pentru a reduce corpul la rămășitele scheletice. Astfel, apa, împreună cu o soluție alcalină și căldura, dizolvă carnea în componentele sale chimice, anume aminoacizi, peptide, zaharuri și săruri”, explică Elizabeth.

Oasele sunt procesate și transformate într-un praf care este pus într-o urnă, care este apoi trimisă familiei, iar costul întregii operații este de 1.200 de euro.

Acvamația este semnificativ mai prietenoasă cu mediul decât incinerația, deoarece utilizează de cinci ori mai puțină energie.

Frances Valdes este de părere că, în vreme ce aceste procese sunt gata de a fi implementate în mai multe țări, modul de gândire al oamenilor trebuie să se schimbe pentru ca ele să poată fi acceptate.

„În Europa există un spirit conservator. Acest lucru nu se întâmplă în țările Anglo-Saxone, în special SUA, Canada etc. Acestea sunt mult mai deschise către noile procese.”

„Aici, oamenii sunt suspicioși și vor ca lucrurile să se întâmple așa cum era în trecut, chiar dacă nu este sustenabil”, a concluzionat ea.