Uleiuri hidroponice: alternative sustenabile la defrișări

SMEY folosește o bibliotecă digitală cu peste 1.000 de tulpini de drojdie — numită Neobank of Yeasts (NOY) — și machine learning pentru a identifica rapid combinațiile ideale de lipide, scrie Euronews.green. Aceste uleiuri sunt obținute prin fermentare, fără modificări genetice, cu un ciclu de doar 30 de zile, față de 18–24 luni în cazul uleiurilor naturale.

Uleiurile tradiționale (cacao, palmier, shea) implică defrișări, pierdere de biodiversitate și poluare—în special uleiul de palmier din Asia de Sud-Est, care amenință specii precum tigrii sau urangutanii. Procesarea uleiului de shea implică defrișări pentru combustibil și generarea de deșeuri dăunătoare.

Potrivit profesorului Marc Mazodier, aceste uleiuri reduc defrișările, utilizarea terenurilor și amprenta de carbon (dacă sunt produse cu energie regenerabilă) și nu necesită pesticide sau fertilizanți. Totodată, ele sunt vegane și cruelty-free, evitând problemele sociale asociate recoltării tradiționale.

Cum funcționează tehnologia SMEY

Fermentarea este coordonată prin NOY, care analizează caracteristici genomice și lipidice pentru a selecta tulpinile potrivite, adaptând profilul grăsimilor conform cerințelor produsului. Procesele de evoluție în laborator și optimizare a producției scurtează timpul de dezvoltare de la aproape 2 ani la circa 30 de zile.

Tehnologia SMEY oferă producție locală în Europa și America de Nord, contribuind la reziliență față de volatilitatea lanțurilor globale. Uleiurile sunt stabile, negmo și oferă o calitate predictibilă, oferind alternative pentru cosmetice, lubrifianți, oleochimice și, în viitor, alimente.

Provocări și limite

  • Performanță: uleiul trebuie să egaleze calitățile naturale (gust, textură, compoziție).
  • Reglementări: aprobări necesare—aproximativ 2,5 ani pentru înlocuitori de cocoa butter și 3 ani pentru produse precum creme sau ciocolată.
  • Scalabilitate și costuri: costurile pot fi mai mari momentan, iar energia necesară ar putea diminua beneficiile ecologice dacă nu provine din surse regenerabile.
  • Dependențe: alimentarea cu zaharuri (ex. din zahăr sau porumb) și potențiala generare de deșeuri, ambalaje și impactul transportului trebuie gestionate cu atenție.

Tehnologia lab-grown nu este o soluție definitivă, ci una complementară. Poate reduce presiunea asupra agriculturii tradiționale și poate îmbunătăți sustenabilitatea lanțurilor de aprovizionare, însă va fi nevoie de inovare continuă, reglementări clare și adoptare industrială pentru a deveni o opțiune viabilă la scară largă.