Conform ScienceDaily, studiul coordonat de cercetători de la Hiroshima University a analizat impactul perdelelor forestiere asupra păsărilor din peisajele agricole umede de pe coasta vestică a Japoniei centrale. Rezultatele au fost publicate în Journal of Environmental Management.

Perdelele forestiere modifică echilibrul speciilor de păsări

Perdelele forestiere sunt rânduri de arbori plantați pentru a reduce efectele vântului asupra culturilor agricole. Acestea sunt promovate frecvent în programele de conservare deoarece oferă adăpost și habitate pentru numeroase specii sălbatice.

Cercetătorii au analizat terenurile agricole din jurul lacului Kahokugata, o regiune dominată de orezării, culturi de lotus, terenuri agricole și pășuni. Zona reprezintă și un punct important de oprire pentru păsările migratoare de pe ruta East Asian-Australasian Flyway. Aproape 300 de specii de păsări au fost înregistrate aici.

Observațiile au fost realizate în februarie și martie 2021, apoi în iunie 2023, folosind metoda numărării păsărilor din puncte fixe.

Rezultatele au arătat că perdelele forestiere favorizează speciile asociate cu arbuștii și marginile habitatelor. În schimb, acestea reduc atât abundența păsărilor de pajiște, cât și diversitatea speciilor caracteristice zonelor umede.

„Am constatat că numărul păsărilor de pajiște a fost cu peste 70% mai mic în zonele aflate lângă perdelele forestiere, comparativ cu zonele deschise situate la aproximativ un kilometru distanță”, a declarat Masumi Hisano, profesor asistent la Hiroshima University.

Plantarea arborilor necesită o planificare atentă

Potrivit cercetătorilor, chiar și perdelele forestiere relativ înguste pot influența semnificativ distribuția speciilor de păsări într-un peisaj agricol.

Autorii studiului explică faptul că aceste structuri creează oportunități pentru unele specii, dar reduc spațiul disponibil pentru păsările care cuibăresc și se hrănesc în zone deschise. De asemenea, ele pot crește expunerea la prădători.

Cercetătorii susțin că măsurile de conservare trebuie să țină cont de caracteristicile fiecărui peisaj și de nevoile diferitelor specii. În locul unei abordări bazate exclusiv pe plantarea arborilor, aceștia recomandă planificarea la nivel de peisaj, care să combine habitatele deschise cu zonele împădurite pentru a susține comunități diverse de păsări și funcțiile ecosistemice asociate acestora.