Analiza scoate în evidență un decalaj uriaș între discursul public al acestor companii privind tranziția energetică și implicarea lor reală în surse verzi.

Potrivit publicației New Scientist, cercetarea evidențiază că energia regenerabilă produsă de aceste companii reprezintă doar 0,10% din producția lor totală de energie – o proporție infimă în raport cu resursele financiare și tehnologice de care dispun.

Implicare limitată în tranziția energetică

Deși multe dintre marile grupuri petroliere promovează planuri de tranziție către energie curată, studiul arată că investițiile lor în domeniul regenerabil rămân marginale. În timp ce sectorul energiei curate crește rapid la nivel global, implicarea efectivă a industriei petroliere în acest proces este aproape simbolică.

Cercetătorii au descoperit că primele 250 de firme de petrol și gaze dețin doar 1,42% din capacitatea globală operațională de energie regenerabilă, iar 54% din această cotă provine din achiziții, nu din proiecte dezvoltate intern. Calculând producția totală de energie a acestor companii, studiul a constatat că energia regenerabilă reprezintă doar 0,13% din producția lor totală, o proporție care evidențiază distanța mare dintre promisiunile de tranziție și acțiunile reale.

Articolul subliniază că marile companii continuă să investească masiv în extracția de combustibili fosili, în timp ce participarea lor la producția de energie regenerabilă rămâne minoră. Această realitate pune sub semnul întrebării angajamentele publice de neutralitate climatică asumate de giganții din domeniu.

O tranziție încă departe de realitate

Studiul citat de New Scientist indică faptul că, pentru a contribui semnificativ la obiectivele climatice globale, companiile de petrol și gaze ar trebui să-și reducă producția de combustibili fosili și să crească investițiile directe în tehnologii regenerabile.

În prezent, ponderea redusă a acestor investiții arată că tranziția energetică a industriei petroliere este abia la început și că majoritatea companiilor preferă să-și mențină modelul tradițional de afaceri, adaptându-și doar retorica publică la contextul climatic.