Pomparea intensivă a apelor subterane și evaporarea și topirea ghețarilor cauzate de creșterea temperaturilor globale au dus la transferul unei cantități tot mai mari de apă dulce de pe continente către oceane.

Acest fenomen poate deveni unul periculos, deoarece face apa inaccesibilă pentru populația care depinde râuri și lacuri și contribuie la creșterea nivelului mării, conform New Scientist.

800.000 de kilometri pătrați de pământ uscat pe an

Jay Famiglietti și echipa sa de la Universitatea de Stat din Arizona au utilizat măsurători gravitaționale efectuate de sateliți pentru a estima modificările în cantitatea totală de masă de apă existentă pe continente, precum toate formele de apă dulce, de la râuri și pânze freatice (primul strat de apă din pământ, de obicei până în 30 de metri, acesta fiind cel care alimentează cea mai mare parte a fântânilor de la țară; N.red.) până la ghețari și calote glaciare.

Aceste măsurători arată că, între 2002 și 2024, în multe părți ale lumii au avut loc scăderi semnificative ale resurselor de apă dulce. Cercetătorii au descoperit că regiunile aride nu doar că devin mai uscate, ci se și extind cu peste 800.000 de kilometri pătrați pe an, o suprafață aproximativ egală cu cea a Regatului Unit și Franței combinate.

Echipa a identificat patru regiuni unde zone separate de pierdere a apei s-au unit și au format regiuni extinse de uscare. Acestea includ nordul Canadei și al Rusiei, unde pierderile sunt cauzate de topirea ghețarilor, dezghețul permafrostului și reducerea stratului de zăpadă.

„Știam deja despre aceste tendințe de uscăciune din multe regiuni individuale. Nu producem și nici nu distrugem apa. Doar o redistribuim. Însă această redistribuire nu are loc în direcția corectă,” spune Manoochehr Shirzaei de la Institutul Politehnic și Universitatea de Stat din Virginia.

Pierderea apei de pe continente a contribuit la creșterea nivelului mării

În celelalte două regiuni, din sud-vestul Statelor Unite și o regiune întinsă pe zona Europei și a Americii de Nord până în India și China, pierderea apei este dominată de epuizarea apei subterane, în principal din cauza pomparii pentru irigații. Cercetătorii au constatat că epuizarea apei subterane, care este agravată de căldură și secetă, reprezintă 68% din declinul total al stocării de apă.

Această redistribuire a masei de apă este atât de mare încât a devenit un factor major al creșterii nivelului mării. De exemplu, in 2015, pierderea apei de pe continente a contribuit mai mult la creșterea nivelului mării decât topirea calotelor glaciare din Antarctica sau Groenlanda, ceea ce a ridicat oceanele cu aproape un milimetru pe an.