Cercetarea, publicată de organizaţia Pesticide Action Network Europe şi relatată de The Guardian, sugerează că substanţele chimice folosite în agricultură sunt omniprezente în aer, praf şi obiecte de uz zilnic.
Potrivit studiului, 641 de participanţi au purtat timp de o săptămână brăţări de silicon care au absorbit urme de pesticide din mediul înconjurător. Analizele au identificat 173 de substanţe diferite dintr-un total de 193 testate, confirmând o expunere aproape universală.
Pesticide detectate la toţi participanţii
Rezultatele arată că expunerea la pesticide nu depinde doar de locul în care trăiesc oamenii. Persoanele din mediul urban au fost expuse, în medie, la 17 pesticide diferite, în timp ce agricultorii din ferme convenţionale au prezentat urme ale unui număr mediu de 36 de substanţe chimice.
Printre pesticidele detectate s-au numărat şi unele interzise în Uniunea Europeană, precum DDT (un insecticid sintetic interzis în majoritatea țărilor din cauza efectelor sale dăunătoare asupra mediului și sănătății, dar încă folosit în unele regiuni pentru combaterea bolilor transmise de insecte - foarte popular și în țara noastră în urmă cu câteva decenii - n. red.), dieldrin (un insecticid organoclorurat, persistent în mediu, care a fost utilizat pe scară largă din anii 1950 până în 1970 - n.red.) sau propoxur (un insecticid sintetic utilizat pentru controlul dăunătorilor casnici și agricoli - n.red.). Aceste substanţe persistă în sol şi atmosferă, fiind retransportate prin vânt şi precipitaţii.
„Ce e cel mai surprinzător e că nu putem evita expunerea la pesticide: ele sunt în mediul nostru direct, indiferent dacă trăim la oraş sau la ţară”, a declarat autorul principal al studiului, Paul Scheepers, pentru The Guardian.
Expunerea zilnică, o problemă de sănătate publică
Studiul subliniază că simpla prezenţă a pesticidelor nu indică neapărat un risc direct asupra sănătăţii, dar ridică îngrijorări legate de efectele cumulative ale expunerii la zeci de substanţe chimice diferite. În prezent, reglementările europene evaluează siguranţa fiecărui pesticid separat, fără a lua în calcul interacţiunile dintre ele.
Autorii afirmă că metodele tradiţionale de evaluare a riscurilor ar trebui actualizate pentru a reflecta realitatea unui „cocktail chimic” constant prezent în mediul nostru. Ei recomandă politici mai stricte privind aplicarea pesticidelor în apropierea zonelor rezidenţiale şi măsuri mai bune de protecţie pentru lucrătorii agricoli.
Pentru domeniul agriculturii durabile, concluziile studiului pun accent pe nevoia de a reduce dependenţa de pesticide şi de a accelera tranziţia către metode ecologice de producţie. În plus, autorii avertizează că expunerea nealimentară – prin aer, praf sau contact cu suprafeţele – este o problemă adesea ignorată în politicile publice.
Any thoughts?