Conform Euronews, raportul definește falimentul apei ca o suprasolicitare persistentă a surselor de apă de suprafață și subterane, combinată cu pierderi ireversibile de capital natural -lacuri, acvifere, ghețari și zone umede. Situația actuală nu mai poate fi corectată doar prin măsuri de eficiență sau infrastructură, avertizează autorii.

Pierderi masive de resurse naturale

Conform datelor prezentate de Euronews, jumătate dintre marile lacuri ale lumii și-au pierdut o parte considerabilă din volum din anii 1990 încoace. În paralel, 410 milioane de hectare de zone umede – o suprafață echivalentă aproape cu cea a Uniunii Europene – au dispărut în ultimele cinci decenii. Aproximativ 70% dintre principalele acvifere înregistrează scăderi pe termen lung, iar numeroase râuri mari nu mai ajung la mare o parte din an, semn al dezechilibrelor structurale din ciclul hidrologic global.

Raportul avertizează că aceste pierderi nu se pot inversa ușor: în multe regiuni, reîncărcarea naturală a acviferelor este atât de lentă încât refacerea completă ar necesita sute de ani. Prin urmare, anumite sisteme de apă potabilă sau irigație se află deja într-o zonă de „ireversibilitate practică”.

Ce măsuri propune ONU

ONU subliniază că fenomenul are consecințe directe asupra securității alimentare și economice. Agricultura folosește peste 70% din apa dulce disponibilă, iar scăderea resurselor pune presiune asupra lanțurilor de aprovizionare și piețelor de alimente. Regiunile agricole din Asia de Sud, Africa de Nord și vestul Statelor Unite sunt deja afectate de scăderea nivelului apelor subterane, ceea ce crește riscul de migrație și instabilitate socială.

Experții citați de Euronews avertizează că „falimentul apei” nu mai este o problemă locală, ci una globală, interconectată prin comerț, climă și economie. Lipsa apei într-o regiune influențează producția agricolă și securitatea energetică în alte părți ale lumii.

Raportul UNU cere o resetare a agendei globale a apei, axată pe protejarea resurselor existente și pe reformarea sectoarelor cu consum intensiv. Printre priorități se numără prevenirea degradării ireversibile a ecosistemelor, redistribuirea drepturilor de utilizare a apei în funcție de capacitatea reală de regenerare și investiții în infrastructură naturală, precum refacerea zonelor umede, conservarea solului și reducerea poluării surselor de apă.