Dacă ai umblat vreodată pe străzile Bucureștiului, suntem siguri că poți număra pe degete spațiile verzi și copacii cu care te-ai întâlnit. Capitala este o lume a betoanelor, unde se aude la tot pasul claxonul sau motorul furios al unei mașini sau locul unde ești lovit de umbra unui bloc gri.

Asta în mare parte din cauza Revoluției Industriale, când cimentul Portland (numit așa din cauza asemănării sale cu un calcar natural găsit pe Insula Portland din Anglia) a devenit recunoscut pentru rezistența și durabilitatea sa. Astfel, s-a creat betonul și, odată cu el, infrastructuri mai înalte și clădiri mai rezistente, ceea ce a dus la industrializarea și urbanizarea rapidă a secolului al XIX-lea.

Conform HowStuffWorks, cererea pentru fabricile de ciment Portland a crescut, iar producția sa s-a extins la nivel global. Până în 1900, procentul populației din Anglia (una dintre cele mai cunoscute locuri pentru industrializarea sa) care trăia în orașe a crescut cu trei sferturi, ceea ce a dus la o nouă problemă: lipsa de spațiu.

Problema a fost observată pe măsură ce tot mai multe persoane din mediul rural se mutau la oraș sau în apropierea fabricilor pentru a lucra.

Lispa de spațiu și locuri verzi, umane, a dus la nașterea mișcării City Garden, o alternativă la haosul orașelor contemporane și una dintre cele mai radicale contribuții ale Angliei la planificarea urbană.

Ce este City Garden Movement

După cum spuneam mai sus, Anglia a fost un mare contribuitor al Revoluției Industriale. Cu toate astea, pe lângă dezvoltările tehnologice, influxul de oameni și poluarea râurilor din apropierea fabricilor a adus Londra într-o stare nemaivăzută până atunci: poluarea și lipsa de condiții sanitare a făcut capitala un oraș murdar și un focar pentru probleme de sănătate.

City Garden a pornit ca un plan pentru o Londra mai curată și mai accesibilă. Fondatorul mișcării, Ebenezer Howard (1850-1928), o vedea ca pe o oportunitate la schimbare prin locuințe mai bune, mai mult spațiu verde și o nouă relație între oraș și sat.

Howard a dorit să îmbine cele mai bune aspecte ale orașului, inclusiv locurile de muncă, transportul și infrastructura, cu cele mai bune aspecte ale vieții la țară, adică spațiul deschis, aerul curat și accesul la natură.

Conform Heritage Calling, modelul său de proiectare pentru acest nou tip de oraș era bazat pe un tipar circular. În centru urma să fie un parc cu clădiri publice, încadrat de un alt spațiu circular, destinat comerțului.

El își imagina semicercuri și terase de-a lungul acestui amplu bulevard principal, cu blocuri rezidențiale în alte zone, iar spațiul verde central al bulevardului avea să conțină școli și biserici.

Ideal, fiecare oraș-grădină avea să fie limitat la 32.000 - 58.000 de locuitori și, pe cât posibil, să aibă posibilitatea de a se autosusține, pentru a reduce poluarea cauzată de nevoia de transport constant către alte orașe.

Primul oraș-grădină din lume a fost construit în 1903, în Letchworth. Până și birourile arhitecților care l-au ajutat pe Howard în construirea orașului, Barry Parker și Raymond Unwin, de pe Norton Way South, au fost construite sub forma unei case tradiționale cu acoperiș din stuf.

Cu doar 12 case pe acru (adică aproximativ 4.000 de metri pătrați), standardele de construcție au fost clar definite, cu străzi mărginite de copaci, spații deschise și locuințe grupate în unități ușor de recunoscut, care să îmbunătățească sentimentul de comunitate și identitate al fiecărei grupări.

De ce a eșuat City Garden

Mișcarea pare una reușită, cu un potențial de dezvoltare și implementare real: peste 30 de astfel de orașe au fost create doar în Anglia, iar conceptele de bază au fost folosite în SUA, în Franța și Belgia.

Deci… de ce a eșuat? De ce nu vedem mai multe astfel de orașe sau comunități în jurul nostru? Răspunsul este simplu: deși avem aspectul unui oraș-grădină, nu avem celelalte caracteristici - adică industrii independente, producția de alimente, instituții civice - ceea ce înseamnă că oamenii trebuie să-și ia mașinile și să conducă pentru a beneficia de aceste lucruri.

Odată cu o populație mai numeroasă, va exista mai mult gunoi și mai multă poluare, chiar dacă orașul este conceput pe principii sustenabile, iar lipsa de autosusținere duce la un stil de viață care promovează opusul unui oraș-grădină: transportul constant din mediul rural în cel urban este una dintre cele mai poluante practici actuale, iar studii arată că persoanele din mediul rural au o amprentă de carbon mai ridicată decât persoanele care trăiesc în orașe.

În București, lucrurile sunt similare: capitala este punctul de întâlnire, fie social sau profesional, al tuturor orașelor din înconjurul său. Mai mult, Bucureștiul este una dintre cele mai dens construite capitale europene, adică și una dintre cele mai poluante, conform raportului „Starea mediului în București”, realizat de Platforma de Mediu pentru București. Doar in 2022, în timpul zilelor de lucru, peste 700.000 de români care aveau domiciliul în alt județ făceau naveta în București.

Sursa principală a poluării în capitală? Traficul rutier, care poluează aerul în proporție de 60%. Mobilitatea urbană este redusă, cu doar 1% bucureșteni care folosesc bicicleta și cu aproximativ 15% care merg pe jos, conform Buletin de București.

Transportul sustenabil este aproape inexistent, dar asta nu înseamnă că nu avem opțiuni pentru un viitor mai fezabil și mai curat: dacă este nevoie de transport ca să ajungem la utilități, resurse și la un job, de ce nu scăpăm de acest obicei prin aducerea acestor instituții mai aproape, la distanțe rezonabile, care pot fi traversate la picior?

Orașul de 15 minute. Ce este și de ce poate fi soluția unui stil de viață sustenabil

Orașul de 15 minute nu este o idee nouă, ci un concept care a fost implementat cu succes, pentru o scurtă perioadă, de aparatul politic sovietic. Acest concept a fost reintrodus în discursul public de către profesorul Carlos Moreno în 2016 și a început să fie adoptat de mai mulți primari europeni, cum ar fi Anne Hidalgo din Paris, începând cu 2020, pentru eficiență și sustenabilitate.

Orașul de 15 minute presupune practic ca fiecare locuitor dintr-un anumit cartier sau zonă a unui oraș să ajungă în punctele de strictă necesitate în termen de cel mult 15 minute din momentul în care părăsește locuința. Printre acestea se numără școlile, magazinele, spitalele sau parcurile.

Idealul orașului de 15 minute a fost înglobat în anul 1968 într-o carte numită „Orașul comunist ideal”, redactată de arhitecți din cadrul Universității din Moscova, printre care Alexei Gutnov. Spre deosebire de alte așezări omenești de la vremea respectivă, în care oamenii făceau naveta dinspre centrul orașului înspre periferie pentru a ajunge la locul de muncă pe timpul zilei, orașele comuniștilor își propuneau să creeze comunități întregi autosuficiente cu blocuri de apartamente, școli, centre medicale, parcuri, magazine și locuri de muncă, în zone foarte clar definite și foarte bine organizate. Acestea urmau să fie conectate între ele printr-un serviciu de transport public care să circule frecvent pe timpul zilei.

Caracteristicile unui oraș de 15 minute

Așa-numitele cartiere dormitor din București, în speță Drumul Taberei și Titan, sunt unele dintre puținele exemple de astfel de „orașe de 15 minute”, chiar dacă ele sunt mai degrabă cartiere, dar înglobează perfect principiul, fiindcă au fost dezvoltate aproape de la 0 de urbaniștii din secolul trecut. Ca locuitor al cartierului Drumul Taberei, pot spune că într-adevăr este un cartier care respectă caracteristicile unui oraș de 15 minute.

Printre acestea se numără:

  • accesul facil la parcuri și spații verzi
  • proximitatea magazinelor și a centrelor comerciale mari, indiferent de locul în care te afli în cartier
  • numărul mare de școli, grădinițe și licee din cartier
  • numărul centrelor medicale din cartier, chiar dacă deocamdată lipsește un spital mare
  • vegetația bogată și spațiul generos dintre blocuri, care ajută foarte mult la aerisire, mai ales pe timpul verii

Unul dintre cele mai importante aspecte ale unui oraș de 15 minute și ale unui cartier de acest fel este cât de ușor te poți deplasa pe jos, nu doar prin prisma faptului că ai totul aproape de tine, ci și datorită trotuarelor mari, adesea împrejmuite de copaci și vegetație. Acest lucru încurajează și plimbările de agrement, nu doar deplasările mai facile cu mijloacele de transport alternativ.

Exemple de oraș de 15 minute sunt Parisul, Barcelona, Melbourne în Australia sau Portland, Oregon, din SUA.

Beneficiile și provocările orașului de 15 minute

Dincolo de caracteristicile menționate anterior, care pot fi considerate beneficii de sine stătătoare, există mai multe lucruri pe care orașele de 15 minute le fac mai bine și ne ajută să trăim în zone urbane sustenabile. Unul dintre beneficii este faptul că un oraș sau un cartier de 15 minute reduce dependența de mașina personală și încurajează utilizarea alternativelor, cum ar fi mersul pe jos, bicicleta sau trotineta. Acest lucru contribuie la reducerea poluării la nivel local și îmbunătățește calitatea aerului.

Economia locală are și ea de câștigat, prin business-uri care sunt susținute de clienții locali, prin faptul că se află în apropierea locuințelor acestora, dar contribuie și la crearea de locuri de muncă și la comunități conectate.

Un alt beneficiu ar putea fi oportunitatea socială de a te conecta cu comunitatea. Într-un oraș de 15 minute, în care totul este mai aerisit, poți fi mai încurajat să mergi pe jos și să ieși la o plimbare în parc, ceea ce te poate ajuta să-ți cunoști vecinii sau să faci cunoștință cu oameni noi, în general. De asemenea, viața ta socială va fi mai bună și după ce vei face cumpărături la magazinul din apropierea casei tale, pentru că vei începe să cunoști angajații, dar poate și alți clienți care stau pe lângă tine.

Există și niște limitări legate de orașul de 15 minute, deși este clar că beneficiile cântăresc mai mult în această ecuație. Printre acestea se numără potențialul de suprapopulare, lucru în special evident într-o zi obișnuită de lucru, când transportul în comun poate fi foarte aglomerat, mai ales că acum nu mai este posibil ca toate job-urile să fie concentrate în vecinătatea locuințelor, iar uneori trebuie să ajungi în partea opusă a orașului.

Anumite servicii locale ar putea fi și ele suprasaturate în anumite perioade. De exemplu, centrele medicale se pot aglomera foarte ușor în momentul în care apare o gripă sezonieră și toată lumea merge în aceleași 3-4 policlinici pentru control. Un alt lucru de luat în calcul este cât de prietenos este un oraș de 15 minute cu persoanele cu dizabilități, care au nevoie de facilități și servicii special adaptate nevoilor lor, chiar dacă ponderea raportat la populația generală este mică.

Ce mai contribuie la orașele sustenabile

Favorizarea transportului alternativ și descurajarea transportului cu mașina personală este un beneficiu pentru toată lumea, pentru că ne ajută să ne deplasăm mai rapid prin oraș, chiar dacă poate confortul personal scade. Până la urmă ce e mai bine: să stăm aproape 2 ore în trafic pentru a tranzita orașul, sau să facem asta în 30 de minute?

Reglementările mai stricte în construcții ne pot ajuta să prevenim construirea blocurilor sau a clădirilor, în general, atunci când un petic de pământ devine disponibil, iar în schimb, să facem acolo un părculeț sau o mică grădină urbană, o oază de aer proaspăt și de răcoare în zilele caniculare.

Construirea infrastructurii pentru biciclete și transformarea străzilor în zone pietonale este un mod excelent prin care încurajăm transportul alternativ și prin care eliminăm sau reducem poluarea locală.

Deși conceptul City Garden Movement a eșuat, esența lui a rămas valabilă prin orașele de 15 minute, care reprezintă un ideal pe care tot mai multe așezări urbane și-l doresc: orașe date înapoi oamenilor, sustenabile, cu mai multe spații verzi și mai puțină dependență de mașina personală. Deși părea un concept abordat de un regim de mult dispărut, orașele moderne îmbrățișează timid conceptul de 15 minute, datorită promovării conceptului de către un profesor care a avut o viziune diferită de construcții ridicate necontrolat, conectate de coloane interminabile de autoturisme.

Pe măsură ce noile tehnologii, cum ar fi mașinile electrice, vor face parte tot mai mult din viața noastră, și orașele de 15 minute vor continua să evolueze, iar esența lor va rămâne. Indiferent de numărul populației, orașele au nevoie de spații verzi, acces la necesitățile de zi cu zi și la un sistem de transport cât mai divers și rapid.