Conform The Guardian, proporția persoanelor care trăiesc în condiții de căldură extremă ar putea urca de la 23% din populația globală în 2010 (1,54 miliarde de oameni) la 41% în 2050, echivalentul a aproximativ 3,79 miliarde de persoane. Cercetarea arată că efectele severe vor începe chiar înainte de atingerea pragului de 2°C, la o încălzire de 1,5°C, nivel pe care planeta este pe cale să-l atingă în următorii ani.

Țările cele mai afectate de valurile de căldură

Studiul identifică India, Nigeria, Indonezia, Bangladesh, Pakistan și Filipine printre cele mai expuse țări. În aceste regiuni, combinația dintre temperaturi ridicate și umiditate accentuată ar putea face perioadele de vară din ce în ce mai greu de suportat. Cercetătorii subliniază că, în lipsa unor măsuri ferme de reducere a emisiilor, numărul celor afectați ar putea continua să crească și după 2050.

Autorii analizei avertizează că regiunile tropicale vor suferi cel mai mult din cauza interacțiunii dintre expansiunea urbană, creșterea populației și lipsa infrastructurii adaptate la temperaturi extreme. Țările cu venituri mici și medii vor fi în special vulnerabile, din cauza capacităților limitate de răspuns.

Impact asupra infrastructurii și sănătății publice

Specialiștii atrag atenția că efectele încălzirii vor fi resimțite și în domenii economice și sociale esențiale. Cererea de energie pentru răcire este așteptată să o depășească pe cea pentru încălzire, în timp ce sistemele medicale vor fi supuse unei presiuni crescute, din cauza bolilor asociate cu stresul termic, deshidratării și valurilor de căldură prelungite.

Raportul avertizează că lipsa acțiunilor rapide ar putea transforma anumite regiuni ale lumii în zone aproape nelocuibile în timpul verii, cu impact direct asupra migrației, producției agricole și stabilității economice.

Autorii studiului concluzionează că adaptarea la noile condiții climatice trebuie să devină o prioritate pentru guverne. Printre măsurile recomandate se numără investițiile în clădiri eficiente energetic, planificare urbană care să reducă efectul de „insulă de căldură” și extinderea accesului la resurse de răcire pentru populațiile vulnerabile.

Cercetătorii insistă că, în paralel cu aceste acțiuni, reducerea rapidă a emisiilor de gaze cu efect de seră rămâne esențială pentru a evita depășirea pragului de 2°C, considerat critic pentru stabilitatea climatică globală.