Conform The Guardian, ceastă tulburare neurodegenerativă contagioasă, numită boala slăbirii cronice (chronic wasting disease sau CWD), infectează familia cervidelor, care include cerbii, elanul, renii și alte specii similare. Nu există vaccin sau tratament.

Descrisă de oamenii de știință drept un dezastru la foc mic, prezența infecției în sălbăticie a început încă din 1981, cu câțiva cerbi liberi din Colorado și Wyoming. Cu toate acestea, boala a ajuns acum la turmele de animale sălbatice și domestice de vânat din 36 de state americane, precum și în părți ale Canadei, la reni sălbatici și domestici din Scandinavia și la cerbi și elani crescuți în ferme din Coreea de Sud.

Ce este boala cerbului-zombie

În mass-media, CWD este adesea numită „boala cerbului-zombie” din cauza simptomelor sale, precum hipersalivație, slăbire extremă, dezorientare, o privire „fixă” și lipsa fricii față de oameni.

În urmă cu cinci ani, directorul Centrului pentru Cercetare și Politică în Boli Infecțioase de la Universitatea din Minnesota, a lansat un avertisment despre transmiterea bolii CWD de la cerbii infectați la oameni prin consumul de carne de vânat. Astăzi, pe măsură ce CWD se răspândește la mai mulți cerbi și elani, tot mai mulți oameni consumă carne de vânat infectată, iar un număr tot mai mare de oameni de știință sunt îngrijorați.

În ianuarie 2025, cercetătorii au publicat un raport numit Chronic Wasting Disease Spillover Preparedness and Response: Charting an Uncertain Future, unde un grup de 67 de experți care studiază bolile zoonotice (care pot fi transmise între oameni și animale) a concluzionat că transmiterea la oameni „ar declanșa o criză națională și globală”, cu „efecte de anvergură asupra aprovizionării cu alimente, a economiei, comerțului global și agriculturii”, precum și consecințe asupra sănătății umane.

Raportul concluzionează că SUA este nepregătită pentru un astfel de eveniment și că nu există o strategie internațională unitară pentru a preveni răspândirea CWD.

Răspândirea bolii CWD la oameni

Până acum, nu a fost documentat niciun caz de infectare cu CWD la oameni, dar la fel ca în cazul BSE (boala vacii nebune) și a variantei sale care a ucis oameni, perioadele lungi de incubație pot masca prezența bolii. CWD, care este incurabilă, poate fi diagnosticată doar post-mortem.

O mai bună supraveghere pentru a identifica boala la oameni și la animalele de vânat este mai urgentă ca niciodată, spun experții.

Riscul este în creștere și este mai ridicat în statele unde vânătoarea de animale mari pentru consum este practicată ca o tradiție. Într-un sondaj realizat de Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA, 20% dintre participanți au declarat că au vânat cerbi sau elani, iar peste 60% au spus că au consumat carne de vânat.

Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor sfătuiesc oamenii care suspectează că au vânat un animal infectat cu CWD să nu îl consume, iar statele recomandă vânătorilor din regiunile afectate să testeze animalele.

CWD nu este cauzată de bacterii sau viruși, ci de „prioni”, adică agenți patogeni anormali și transmisibili, care sunt dificil de distrus. Prionii au capacitatea de a rămâne activi în sol timp de mulți ani și infectează animalele care intră în contact cu zonele contaminate prin urină, fecale, salivă și descompunerea animalelor moarte.

Mai mult, boala poate duce la extincția acestor animale. Un nou studiu care a urmărit 1.000 de cerbi cu coadă albă adulți și pui în sud-vestul statului Wisconsin confirmă ceea ce alte cercetări sugerează: în timp, animalele infectate mor într-un ritm mai rapid decât se pot reproduce, ceea ce înseamnă că unele populații ar putea dispărea.